zircon | BSG

zircon-piatraDespre zircon s-ar putea spune că nu este apreciat la adevărata lui valoare de către bijutieri. Deşi are o duritate destul de mare pe scara Mohs: de la 6,5 la 7,5,  luciu adamantin, adică de diamant, birefringență puternică şi culori foarte atrăgătoare, preţul lui este destul de mic în comparaţie cu alte pietre prețioase sau semiprețioase, care au calități foarte asemănătoare.

Recunoaștem zirconul, în primul rând, după transparența strălucitoare a pietrei, şi apoi după culoare. Zirconul natural poate avea culorile maro-gri, până la maro-roșu, iar cea mai populară culoare este maro-auriu. Zirconul transparent este destul de rar. Are o strălucire atât de puternică încât, montat pe bijuterii, deseori poate fi confundat cu diamantul.

De sute de ani, zirconul se poate trata chimic. În urma tratamentului, el îşi poate schimba culoarea în albastru, roșu, verde sau portocaliu. Însă unele pietre sunt stabile, şi îşi recapătă, în timp, culoarea iniţială, sau se decolorează. De asemenea, zirconul își poate schimba culoarea şi dacă e tratat termic. Dorind să obţină zircon incolor, care e mai rar, mulţi bijutieri încălzesc zirconul de culoare maro-roșcată, până devine incolor. Dar, dacă este expus la radiaţii ultraviolete sau prea mult la soare, acesta îşi recapătă culoarea inițială.

O altă modalitate de a recunoaște zirconul este birefringența puternică. Privind prin tableta pietrei, se pot observa un număr dublu de faţete inferioare faţă de numărul real. Tăietura zircon, specifică acestei pietre, a fost concepută tocmai pentru a pune în evidență această proprietate atât de rar întâlnită. Tăietura maximizează reflexia luminii şi este o altă variantă a tăieturii briliant.

Zirconul poate fi imitat, folosindu-se sticlă incoloră sau spinel sintetic în locul lui. Este suficientă o privire atentă prin lupă şi o zgâriere uşoară cu un obiect ascuţit. Dacă se zgârie uşor, înseamnă că nu este zircon.

Bibliografie:

Crowe, Judith, Ghidul pietrelor preţioase : cum să evaluăm şi să utilizăm pietrele preţioase, de la tăietură şi culoare, la formă şi montură, Bucureşti, editura Enciclopedia RAO, 2007.

Numele provine din cuvântul arab zaragoon, care înseamnă stacojiu, sau de culoarea aurului. Zirconul incolor are o strălucire ca a diamantului, şi, deseori este folosit ca un înlocuitor al acestuia, deoarece foarte mulţi oameni nu-şi pot permite pietre preţioase veritabile. Însă, ceea ce îl trădează este duritatea, care este de 7,5 pe când la diamant este de 10.

Zirconul este cel mai vechi mineral cunoscut de om și cel mai frecvent mineral din scoarța pământului. El protejează nativii din zodia Săgetătorului, spunându-se, despre cei care poartă bijuterii cu zircon, că vor cunoaşte pacea interioară, înţelepciunea, onoarea, aducându-le noroc şi bogăţie. În Evul Mediu, zirconul era considerat a fi piatra înţelepciunii. De asemenea, se credea ca zirconul fereste oamenii de coşmaruri şi spirite rele.

Mineralul ia naștere ca produs primar în procesul de cristalizare în rocile magmatice, ca granit, și roci bazice ca pegmatit sau sienit.

În rocile sedimentare, zirconul, datorită durității mari, rezistă proceselor de eroziune și transport.

Sri Lanka a fost o sursă de zircon timp de 2000 de ani. Acum, pietrele mai sunt importate din Brazilia, Thailanda şi Australia. Zirconul poate fi incolor, gălbui, roz, roșu, brun, verde, albastru sau negru.

Există şi zircon radioactiv, unele exemplare conţinând atât de mult uraniu şi toriu, încât radioactivitatea le distruge structura cristalină, iar pietrele devin amorfe, adică necristaline.

Bibliografie: R.F. Symes, R.R. Harding, Cristale şi pietre preţioase, editura Enciclopedii vizuale,  2005.

 

 


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate