zeus | BSG

Romanii atribuiau fiecărui zeu un anume metal:

Zeus, regele zeilor greci, a devenit Jupiter la romani. El era considerat stăpânul zeilor şi al oamenilor. Lui îi aparţinea cositorul, sau plumbul alb.

Războinicul zeu Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar și războinic Mavors, cu zeul etrusc Maris și cu zeul grec al războaielor, Ares. Lui îi aparţinea fierul şi, după el a fost denumită ziua de Marţi.

Mercurius (sau Mercur) era mesagerul/solul zeilor) Mercur era și zeul comerțului/negustorilor. Lui îi aparţinea mercurul, sau argintul viu. După zeul Mercur a fost denumită ziua de Miercuri.

Venus este numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei, frumuseții și fertilității. Inițial o veche divinitate de origine latină, protectoare a vegetației și a fertilității, ea a fost identificată apoi cu Afrodita.  Ziua de vineri a fost denumită după ea, şi cuprul era metalul cu care era asociată.

Saturn veghea la muncile agricole și roadele pământului. În evul mediu, el era cunoscut ca fiind zeul roman al agriculturii, justiției și dreptății. După el a fost denumită ziua de sâmbătă (saturn’s day – saturday), iar lui îi aparţinea plumbul obişnuit, denumit şi plumb negru.

Luna era cea care era mereu asociată cu argintul. Ziua de luni îi e dedicată acestei regini a nopţii, care, la romani era reprezentată de o femeie frumoasă şi strălucitoare, care se plimba într-un car de argint. Luna era numită Selene de către greci.

Soarele, sau Sol, la romani, veche divinitate de origine sabină, era identificata cu Helios, din mitologia greacă. El era închipuit ca un tânăr frumos, care aude şi vede totul. El străbătea zilnic bolta cerească, într-un car tras de patru cai iuţi; seara coboara în  ocean, răcorindu-şi caii înfierbântati, iar el se odihnea  într-un palat de aur, de unde pornea iar la drum a doua zi. Cu soarele strălucitor era asociat aurul, despre care se spunea că-i aparţine. Tot lui i-a fost dedicată ziua de duminică (sun’s day – sunday).

În anul 433 î.H., sculptorul Phidias a definitivat incredibila statuie a lui Zeus, regele zeilor greci. Aşezată într-un templu special construit la Olympia, gigantica statuie avea o înălţime de 13 m. Dimensiunea statuii şi meticulozitatea creatorului ei i-au surprins pe vizitatori; se spune că arăta mai degrabă ca o bijuterie decât ca o sculptură. Phidias l-a înfăţişat pe Zeus aşezat pe tron. Trupul lui părea atât de natural, încât mulţi aveau impresia că îl văd aievea pe Zeus.

Statuia a fost sculptată după tehnica cryselephantină; avea o structură internă din lemn (cedru), acoperită cu foi de aur şi plăci de fildeş, bogat decorată şi cu abanos, bronz, pietre preţioase şi picturi. Fildeşul folosit provenea din colţi de elefant şi dinti de hipopotam.
În partea de sus a tronului, în spatele zeului se aflau sculptate cele 3 zeiţe surori, fiice ale lui Zeus: Aglaea, Talia si Euphrosyne; se spune că ele dădeau frumuseţe şi farmec muritorilor norocoşi.
Cununa de ramuri de măslin făcută din aur, de pe capul lui Zeus, dovedea legătura acestuia cu atleţii olimpieni; în mâna dreaptă stătea zeiţa inaripată a victoriei, Nike, sculptată din aur şi fildeş, care apare drept însoţitoare permanentă a lui Zeus. În partea dreaptă şi stângă a tronului, pe mânere erau sculptaţi 2 sfincsi (sfinx=monstru legendar, femeie în partea de sus şi leu în partea de jos; mai avea coadă de şarpe şi aripi de pasăre). Câte un leu sculptat „păzea” fiecare latura a tronului; dealtfel şi veşmintele lui erau făcute din plăcuţe de aur modelate după corp prin stemuire. Sandalele erau  tot din aur, iar ochii se spune că erau din sticla colorată, şi păreau vii. În mâna stangă ţinea un sceptru bătut în metale preţioase, pe care  stătea un vultur splendid, făcut din aur,reprezentând puterea zeului. În faţa statuii se afla un bazin care conţinea uleiuri necesare pentru întretinerea statuii, având şi rolul unei enorme oglinzi în care se reflecta statuia.
Lui Phidias i-au trebuit 8 ani pentru a termina maiestuoasa operă. La preţurile actuale, aurul folosit la decorare ar fi costat peste 10 milioane de euro. La aproape 60 de ani de la terminarea lucrării, plăcile de fildeş au început să se desprindă, fiind nevoie de o restaurare.
Împăratul roman Caligula a încercat sa fure statuia, dar oamenii săi au fugit îngroziţi când, după cum spune legenda, figura s-a făcut a râde spre ei, iar schelele s-au prăbușit.
Nu se cunosc cu siguranţă împrejurările în care a dispărut opera lui Phidias, însă se presupune că ar fi fost incendiată în anul 408 d.Hr.
În antichitate, personalități importante au făcut contrucţii magnifice, ca o dovadă elocventă a puterii şi influenței pe care le aveau;  noi nu putem decât să rămânem plăcut impresionați de măiestria de care au dat dovadă aceste personalități.

Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate