zeita | BSG

Cuvântul „onyx” în limba greacă înseamnă „unghie”. Iar acest fapt se datorează unui mit elen, care spune că Afrodita, zeiţa frumuseţii dormea adânc într-un crâng, sub o tufă de flori. Somnul îi era vegheat de un cârd de lebede albe, care înotau pe râul din apropiere. Dar Eros sau Cupidon, cum îi spunem noi, avea chef de pozne. Aşa că, jucăuşul copil cu bucle aurite sperie lebădele şi le alungă, după care, cu vârful unei săgeţi, taie unghiile lungi şi frumoase ale afroditei şi le aruncă în râu. O zbugheşte apoi, pentru că din crâng se auzeau voci. Erau cele trei Moire sau Ursitoare, stăpâne peste destinele muritorilor.

Văzând isprava lui Eros, ele merg să culeagă din râu unghiile preafrumoasei zeiţe, pentru că nici o parte dintr-un zeu nu se putea pierde în van. Datorită unei vrăji, ele scot din apă un maldăr de pietricele translucide, din onix, născute din unghiile Afroditei.

De atunci se spune că a apărut onixul, care a fost piatra preferată a Antichităţii. Gravorii sculptau din el căni, potire, vaze şi diferite obiecte decorative.

Dar şi acum onixul e foarte apreciat, fiind montat pe diferite bijuterii. Este o varietate a agatului şi este constituit din cuarţ microcristalin. Poate fi alb – lăptos, translucid, dar şi negru, lucios şi opac, colorat şi vărgat.

Se spune că onixul îi protejează pe cei născuţi sub zodia leului.

Bibliografie: Galia Maria Gruder, O istorie fascinanta a pietrelor preţioase, Bucureşti, Editura Tritonic, 2004.

Iată o istorioară în care salvarea patriei se datorează unor gâște (la propriu :) ):

Pe una dintre colinele Romei, Capitoliu, se afla mai demult citadela orașului, care era apărată de o mână de ostași. Aceasta a rezistat asediului galilor timp de șapte luni. Într-o noapte, pe când toți apărătorii cetății adormiseră extenuați, galii au plănuit un atac. Astfel, ei se apropiau încet și în liniște, încercând să intre în cetate pe furiș.

În cetate era un templu închinat zeiței Iunona, unde se aflau niște gâște considerate sacre. Acestea au simțit că cineva se apropie şi au început să facă gălăgie, trezindu-l pe unul dintre ostași, Marcus Manulius, care a primit mai târziu numele de „Capitolinus”. Acesta a dat alarma, iar atacul galilor a eșuat.

De atunci, zeiței Iuna (sau Iunona) i s-a spus Iuno Moneta, adică „Prevenitoarea primejdiilor”, de la verbul latinesc moneo, monere – „a preveni, a vesti”.

Tot la Capitoliu, lângă templul zeiței s-a instalat primul atelier de batere a banilor metalici în formă rotundă, în secolul al III- lea î. Hr. Acestor bani li s-a dat numele de monete, după numele zeiţei. Acest cuvânt a pătruns mai apoi şi la noi, sub denumirea de „monedă”, precum şi în multe alte limbi.

Primele monede din aur au fost făcute în anul 241 î.Hr., având greutatea de 4,5 grame, până la 8,2 grame şi purtând numele de aureus.

Bibliografie: Maria, Gruder Galia, Cartea aurului, Bucureşti, Editura Humanitas, 2005.


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate