viata | BSG

cristale_zahărCristalele sunt omniprezente. Folosim zilnic, poate fără să ne dăm seama, zeci de cristale, în gospodărie sau în afara ei. Există cristale în gheaţa din congelator, cristale de zahăr în dulapul de bucătărie. Peste 100 de milioane de tone de zahăr sunt creistalizate, în fiecare an, în rafinării, deoarece zahărul, când este extras din sfecla  sau trestia de zahăr, se află în stare lichidă.

Găsim cristale de vitamina C şi de aspirină în sertarul cu medicamente. Pastilele de vitamina C conţin cristale de  acid absorbic. Este o substanţă cristalină, de culoare albă, care intră în compoziţia citricelor, tomatelor şi legumelor verzi. Vitaminele, luate în cantităţi mici, sunt esenţiale pentru sănătatea omului. Organismul nostru nu le poate produce, aşa că trebuie asimilate prin hrană.

Mai sunt cristale de tartrat în sticla de vin şi cipuri de cristale de siliciu în maşina de spălat sau frigider.

Telefonul, televizorul, radioul şi aparatul foto funcţionează pe bază de cristale; bicicletele şi maşinile se acoperă de rugină, cu alte cuvinte, se cristalizează. Iar casele sunt construite din materiale care, în mare parte, sunt cristaline.

Mulţi oameni poartă zilnic bijuterii care conţin pietre preţioase sau semipreţioase. De asemenea, există cristale minuscule de cuarţ în multe din ceasurile de mână, rubinul fiind utilizat, de asemenea, aici.

Monitoarele multor calculatoare sunt făcute din cristale lichide care, deşi curg ca un lichid, au molecule dispuse ca cele din cristale, precum şi proprietăţi ale cristalelor. Electricitatea reordonează moleculele, astfel încât ele absorb sau reflectă lumina, adică se întunecă sau se luminează.

Bibliografie: R.F. Symes, R.R. Harding, Cristale şi pietre preţioase, editura Enciclopedii vizuale,  2005.

Oamenii sunt în primul rând ființe sociale care trăiesc în comunități mai mari de 50 de persoane. Cred că fiecare dintre noi este de acord cu acest fapt. Dacă stăm bine să ne gândim avem cu toții câte 50 de persoane care, de-a lungul vieții, ne-au fost sau le-am fost alături. Totuși, acum când tehnologia este în vârful evoluției, parcă viața unui om este mai grea decât era altă dată. De ce oare?  În trecut, în localitățile rurale, atunci când o familie se întemeia, comunitatea participa unită, împreună, la construirea unei case pentru tinerii căsătoriți. Claca, căci așa se numea, era obiceiul ce făcea parte din normalitate și-i făcea viața omului mai ușoară. Se adunau cu mic cu mare, munceau, își împărtășeau unul altuia meșteșugurile, cântau, se spuneau povești și în final, împreună, făceau să fie viața mai ușoară.

În ziua de azi suntem prea individualiști să ne mai ajutăm unul pe altul; comunitățile, paradoxal, sunt mai mari de 150 de persoane și totuși marea noastră majoritate pentru a avea o casă trebuie să muncim 20-30 de ani. Dacă o zi pe săptămână am face ceva pentru comunitatea noastră, oare nu ne-ar fi viața mai ușoară? Oare nu ar fi soluția să punem capăt problemelor majore și să scăpăm și de criza financiară? Oare nu acestă dezbinare și acest individualism ne-a făcut viața grea?

Vă aștept părerile!

„Prea preocupați de cotidian”, ar fi descrierea pe ar face-o un privitor la viața noastră. „Mult prea ignoranți cu trecutul nostru” și „prea siguri pe viitor” ar fi alte remarci pe care le-ar face acel privitor.

Dar cine este acel privitor demn să facă aceste afirmații? Am fi chiar noi dacă am știi că firul vieții se termină.

Reluându-ne trecutul, de multe ori ajungem la concluzia că prea des am repetat unele greșeli și era mai bine să învățăm mai multe din trecut. Ca oameni, ar fi mai bine poate să ne respectăm mai mult tradițiile și învățătura lăsată din moși-strămoși. Astfel am trăi prezentul mai intens, fără să ne amăgim că putem stăpâni timpul și viitorul. Am fi mai puțin dezamăgiți de cele rele și mult mai fericiți de cele bune, nu?

Rutina zilnică ne răpește de multe ori întregul timp pe care îl avem. Azi am auzit pe cineva care spunea că mai nou o săptămână i se pare că trece în două, trei zile. M-am identificat și eu cu această situație. Am încercat să-mi rememorez clipe importante din ultimele luni și am fost surprins să realizez că doar acele momente în care am reușit să mă bucur de simplitatea vieții au rămas marcate pe răbojul  timpului meu. Ce important este să ne bucurăm de tot ceea ce facem: de muncă, de familie, de prieteni, de natura care ne înconjoară! Nici o clipă de bucurie pe care am pierdut-o nu o vom regăsi niciodată, nu?

Carbonul este elementul chimic din tabelul periodic care are simbolul C și numărul atomic 6. Pare aproape incredibil cum carbonul (cărbunele) se poate structura  în inima vulcanilor în diamant, cristalizare cubică ce-i conferă cea mai mare duritate dintre toate materialele existente. Capacitatea lui extraordinară de a forma compuși chimici cu alte elemente chimice sau chiar cu alți atomi de carbon îl fac unic. Grafenul este format dintr-un aranjament planar (bidimensional) de atomi de carbon dispuși într-o rețea hexagonală. Grafenul este cel mai bun conductor de electricitate și căldură cunoscut. Sunt foarte multe moduri în care se găsește carbonul, cel mai important este rolul său de cărămidă. Este practic cărămida materiei celei mai fascinante, viața.


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate