troia | BSG

comoara troiaAcolo unde istoricii nu au mai putut găsi conexiuni între faptele care s-au petrecut în trecut, au fost ajutaţi de legende. Şi, în majoritatea legendelor, aurul, care nu este niciodată alterat de timp, este un element – cheie, şi, de multe ori a fost o dovadă că legendele conţin şi un sâmbure de adevăr.

Astfel s-a întâmplat şi când a fost descoperit situl oraşului legendar, Troia.

Iliada, renumita epopee scrisă de Homer, a fascinat şi încă fascinează pe mulţi. Homer a scris-o după ce a cules cântece din popor, legende ale Greciei antice şi multe motive din mituri vechi. Aici, Homer descrie războiul troian, care a fost un conflict militar din între ahei (greci) și orașul Troia din Asia Minor (Turcia de astăzi). Conform mitologiei grecești, acest război a izbucnit după ce Paris, prințul Troiei a răpit-o pe Elena, soția lui Menelaus, regele Spartei.

 Impresionat de eroii din Iliada, un copil din Germania, Heinrich Schilemann, care citise la şcoală poemele lui Homer, nu putea să creadă că toate astea sunt doar legende şi „poveşti” şi că oraşul Troia a dispărut fără să lase vreo urmă. Astfel, şi-a propus ca, atunci când va fi mare, să meargă în căutarea Troiei şi a tezaurului regelui Priam. Troia era renumită pentru bogățiile sale, obținute de pe urma comerțului maritim cu occidentul și orientul, pentru hainele luxoase, aur, pietre preţioase și zidurile defensive masive.

Acel copil devine arheolog şi, după ce învaţă limba greacă, porneşte, împreună cu soţia sa, în căutarea comorilor legendare. El merge în Grecia, face investigaţii, şi apoi merge în Anatolia unde pe colina Hissarlik, descoperă tezaurul Troiei, comoara lui Priam, un depozit din obiecte de aur și alte metale și pietre prețioase.

Astfel, legenda a fost firul de legătură care a dus la aflarea adevărului istoric, iar comorile inalterabile din aur sunt dovezile existenţei unei lumi demult apuse. În această comoară se găsesc obiecte şi bijuterii din aur filigranat, de o frumuseţe deosebită: cercei, coliere, broşe,  inele şi multe alte obiecte care vorbesc despre oamenii acelor timpuri.

În imaginea de mai sus este soţia arheologului german Heinrich Schilemann, purtând o parte din bijuteriile descoperite în comoară.

Bibliografie: Murgu, Nicolae; Isărescu, Mugur, Aurul, mit şi realitate, Iaşi, Editura Junimea, 1981.

Merele de aur apar în multe legende, poveşti şi mituri.

Dionis (sau Dionysos) era în mitologia greacă zeul vegetației, al pomiculturii, al vinului, al extazului și fertilității, denumit la romani și Bacchus sau Liber. El i-a dăruit Afroditei unul din merele de aur crescute în pomul lui.  De aceea, mărul de aur, la greci, simbolizează erotismul.

Merele de aur erau dătătoare de viaţă veşnică şi de tinereţe. Ele erau păzite de nimfele Hesperide, într-o grădină la capătul lumii. Unul dintre aceste mere a fost luat de  Eris, zeiţa discordiei. De ciudă că ea nu a fost invitată la nunta lui Peleu (regele din Tesalia) cu Thetys (zeiţa apelor), Erisi a aruncat un măr de aur (devenit mărul discordiei), pe care era scris „celei mai frumoase„.

Văzând mărul, Hera (zeița protectoare a căsniciei, a căminului și a femeilor măritate, precum și regina zeilor și a oamenilor), Atena (zeiţa înţelepciunii) și Afrodita (zeiţa frumuseţii) l-au revendicat, fiecare susținând că le întrece în frumusețe pe celelalte două. Văzând că nu pot ajunge la o înțelegere, Zeus a hotărât să ceară o opinie obiectivă şi l-a pus pe prinţul Troiei, Paris, să decidă cui îi revine mărul de aur.

Fiecare dintre zeiţe a încercat să-l câştige pe prinţ de partea ei. Hera i-a promis putere şi bogăţie, Atena – slavă războinică şi victorii militare, iar Afrodita i-a promis c-o va face pe  Elena, cea mai frumoasă dintre femei (şi soţia lui Meneleaus, regele Spartei) să se îndrăgostească de el. Paris i-a oferit mărul Afroditei, iar e a făcut ca inima Elenei să fie cucerită de Paris. Elena a fugit cu el în Troia. Ca să se răzbune, Meneleaus, împreună cu fratele său, Agamemnon, regele cetății Micene au pornit un război împotriva cetății troiene. Şi astfel a început războiul troian, care a durat zece ani.

Grecii antici credeau că războiul troian chiar a existat, că a fost un eveniment istoric. Ei ziceau că a avut loc în secolul al XIII-lea î.Hr. sau al XII-lea î.Hr. și că Troia se afla în vecinătatea strâmtorii Dardanele, în nord-vestul Turciei actuale. Până în Epoca modernă s-a crezut că atât războiul cât și orașul erau doar niște mituri, și nu au existat. Însă în 1870, arheologul german Heinrich Schliemann a săpat un sit arheologic, susţinând că ar fi chiar situl Troiei, lucru confirmat și de câțiva alți arheologi.

Bibliografie: Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, autor fragment: Galina Lemignova, Chişinău, Editura Arc, 2004.


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate