traci | BSG

getii_dacii_traciiSe știe că dacii, strămoșii noștri, s-au tras din marele neam al tracilor, traci care, după spusele istoricului Herodot, au fost ” după indieni, cea mai numeroasă națiune dintre toate națiunile lumii”. Mulți istorici susțin că dacii sunt din neamul tracilor veniți din Caucaz (regiunea cuprinsă între Marea Neagră și Marea Caspică).

Începând cu perioada neolitică și până în anii 1000 î. Hr., geții au emigrat în toate direcțiile, invadând o mare parte a Europei și ajungând până în Asia și Africa, după cum ne spune istoricul Vasile Pârvan în „Getica”.

Vechii greci le mai ziceau dacilor și geți, pe când romanii le ziceau daci, numele dacus și daca fiind de origine romană. Alți istorici fac o deosebire, numindu-i daci pe cei care stăpâneau ținuturile Tisei, ale Ardealului, Munteniei și Moldovei, până la Marea Neagră, și geți pe cei din partea vestică.

Alex. D. Xenopol susține că dacii și geții erau două ramuri ale aceluiași popor, căci Strabo afirma că „Geții și cu dacii vorbeau aceeași limbă”, iar Justin arată că „Dacii sunt sămânța geților”.

Dio Cassius cuprinde sub numele de daci popoarele care locuiau pe ambele maluri ale Istrului sau Dunării, arătând apoi că în special ar purta numele de daci aceia care locuiesc pe malul nordic al fluviului, fie că au fi fost geți sau traci.

Astfel, se poate ajunge la concluzia că ambele popoare poartă numele date și unuia și celuilalt dintre ele.

După ediția din 1929 a marelui dicționar Brockhaus, dacii ar face parte din rasa indo-germană a tracilor. Locuitorii Daciei s-au numit la început geți, și au luat denumirea de daci abia sub regele Filip V al Macedoniei.

Teritoriul ocupat de daci se întindea de la Nistru și Marea Neagră până dincolo de Ardeal.

Dacii se ocupau cu munca câmpului, dar și cu exploatarea minelor de aur din Ardeal și în special a celor din Munții Abrudului. Ei erau vestiți ca fiind cei mai bogați în obiecte de aur.

Atât solul cât și subsolul Daciei au fost și sunt, cu siguranță, cele mai bogate din Europa. Ardealul e cunoscut și râvnit din toate timpurile pentru cantitățile mari de aur, argint și alte minerale pe care la conține mai cu seamă teritoriul Munților Apuseni din lanțul Carpaților, care formează coloana vertebrală a pământului românesc.

Dacia exporta aurul până departe în Nord, la Scandinavi, nu numai ca material brut, ci și ca obiecte de podoabă, confecționate în Dacia și purtând pecetea stilului getic.

Bibliografie: Abrudeanu, Ion Rusu, Aurul românesc. Istoria luindin vechime până azi,  Iași, Editura Vasiliana_’98, 2009.

 

„Tracii sunt cel mai numeros neam, după cel al inzilor”, afirmă Herodot, părintele istoriei.

Tracii și indienii mai aveau în comun iubirea pentru aur şi iscusinţa de a lucra cu acest metal nobil.

În India antică, mineritul a fost foarte dezvoltat, inzii antici clasându-se printre primele popoare care au exploatat minele de aur. În secolul V î.e.n., cea mai mare parte din aurul folosit în Imperiul Persan venea din India.

Încă de acum 3500 de ani, indienii exploatau mine de argint, cupru, plumb, zinc, fier sau cositor. Tot în India se făceau, în vechime, sculpturi din fildeş (elefant viu), statuete, picioare pentru paturi, scaune, mânere sau oglinzi.

La fel ca pe teritoriul nostru, şi la ei existau meşteşugari pricepuţi în prelucrarea aurului, ştiind să tragă foiţe extrem de subţiri, cunoşteau tehnica auritului, şi ştiau să facă dintr-un aliaj de mercur, perle artificiale.

Indienii exportau fildeş brut sau sculptat, perle de Ceylon (achiziţionate pe sume uriaşe plătite în aur), dar şi pietre preţioase, precum: diamante, smaralde, rubine, agate, beril, şi acvamarin.

Bibliografie: Schottek, Ida, Să cunoaştem metalele şi pietrele preţioase, Bucureşti, Editura Ceres, 1993.


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate