topire | BSG

Pe la mijlocul secolului al XVIII – lea, un prinţ german a încercat să topească câteva diamante. Le-a luat şi le-a pus într-un vas în care, de regulă, se topeau metale, şi le-a introdus într-un cuptor încins, la temperatură foarte înaltă. A făcut asta în speranţa că diamantele se vor topi şi se va forma un diamant foarte mare. Însă a rămas mut de uimire când, după câteva ore de înteţire a focului, fără să părăsească vasul cu privirea, când l-a scos din cuptor, în interiorul lui nu mai era absolut nimic.

Încercări de a topi diamante au mai fost, până când, la sfârşitul secolului al XVIII – lea, Lavoisier a dovedit ştiinţific că diamantul e un cărbune cristalin foarte pur, care arde în aer fără să scoată fum şi fără să lase cenuşă. De atunci, nu prea au mai fost încercări de a topi diamante.

Cu toată duritatea lui excepţională, chimic, diamantul nu etste altceva decât o rudă apropiată a grafitului din minele creioanelor cu care scriem.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982

Auzim la tot pasul cuvintele: mineral, minereu sau steril. Dar ştim oare exact ce înseamnă? Eu cred că sunt nişte cunoştinţe pe care ar trebui să ni le însuşim, pentru cultura noastră generală.

Mineral, la modul general, este orice compus din scoarţa pământului care conţine unul sau mai multe metale în compoziţia sa chimică. Aşadar, contrar a ceea ce cred unii, ceea ce aparţine regnului vegetal sau animal nu este un mineral.

Minereu este considerat orice conţinut metalic al ujnei roci sau substanţe din pământ care este destul de ridicat pentru a merita să fie supus topirii.

Sterilul reprezintă materialele fără valoare, separate de minereuri în procesul extragerii metalului dorit. Spre exemplu, jumătate dintr-o cantitate de minereu de fier poate fi alcătuită din compuşi de fier, iar cealaltă jumătate este împărţită între silicaţi de magneziu, aluminiu, calciu şi multe alte elemente. Toate acestea, în afară de fier sunt sterilul..

Topirea, când e vorba de metale,  înseamnă încălzirea minereului cu carbon (cocs) la o temperatură ridicată, în prezenţa fondanţilor (substanțe sau amestec de substanțe care se adaugă la topirea unui amestec de materiale pentru a coborî punctul de topire al acestora sau pentru a separa impuritățile, formând cu acestea o zgură la suprafața topiturii).

Bibliografie: Ionescu, Sorin; Drimer, Dolphi, Aventura metalelor, Bucureşti, Editura Albatros, 1986


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate