talisman | BSG

deochi_aurLa mai toate popoarele există, din bătrâni, credința că anumite persoane, înzestrate cu un dar demonic, pot face rău prin deochi, din răutate sau invidie, sau poate chiar fără voință, îmbolnăvindu-i.

Nu doar oamenii de la țară cred în deochi, ci sunt chiar oameni culți, cu facultate care cred în magia deochiului.

Și grecii, și romanii spuneau că există duhuri rele, care pot fi alungate de exemplu, la copilul mic, de către doică, dacă aceasta scuipă de trei ori copilul când doarme, atunci când intră un străin în casă, de teamă să nu-l deoache pe prunc.

La români, alungatul deochiului se face spunând: „Să nu fie de deochi!” și scuipând de trei ori, să alungi demonii deochiului, pentru că se crede că omul sau chiar animalul deocheat poate pieri din cauza deochiului.

Simptomele deochiului sunt: căscatul, amețeala, răul.

În credința populară, oamenii care deoache sunt bărbați cu sprâncenele unite, împreunate, cu ochii deschiși la culoare, albaștri intens, sau femeile cu ochii verzi, de culoarea smaraldului. Aceștia sunt oameni care nu sunt împliniți, cu răutate în suflet, și pot deochia cu o simplă privire, sau uitătură.

Remedii împotriva deochiului s-au găsit la toate popoarele. La români, pe lângă descântecul de deochi, mai sunt și talismanele sau amuletele care feresc pe cel ce le poartă, de puterea deochiului:

  • la copii, se leagă o ață sau o panglică roșie de mânuță, roșul distrugând forța din privirea de deochi;
  • dintre metale, aurul, care alungă spiritele rele și purifică, este utilizat, de asemenea, împotriva deochiului. La bebeluși, se cosea un bănuț de aur la scufița copilului;
  • usturoiul este bun, de asemenea, pentru deochi, prin mirosul lui pătrunzător.  În Bucovina, când intră cineva în casă, și altcineva cască, de teamă să nu fie deochiat, spune: „Usturoi între ochi, să nu mă deochi”; tot aici, fetele înșiră pe opst de mărgele, pe o ață, coarne de rădașcă (sau boul lui Dumnezeu), iar băieții le pun la cămașă;
  • coarda luată de la vioară era legată la mâna copilului, să nu fie deochiat se folosea la Rășinari;
  • așchia de la o punte pe unde trec oamenii, tăiată dintr-o singură lovitură de topor;
  • un săculeț de cărbuni;
  • obiecte din metal mai erau puse în leagănul copilului, sau tămâie.

Bibliografie: Carte de superstiții, Iași, editura Porțile Orientului, 1993.

 

Încă din cele mai vechi timpuri, teama de boli, de ghinion, de duhuri necurate, de trăznete sau de alte fenomene a determinat omul să caute aliat în diferite obiecte cărora le-a atribuit proprietăţi magice.

Talismanele şi amuletele reprezintă astfel de obiecte, în care oamenii cred că-i ajută în anumite momente de necaz sau bucurie, schimbându-le soarta în bine.

Amuletele erau bucăţi de pietre, cochilii răsucite de scoici viu colorate, pietre strălucitoare, despre care se spunea că apără nu numai de boli, dar şi de deochi sau de blesteme.

Cuvântul „talisman” provine din arabă, de la tilsam, şi acesta preluat de la greci, talioma (obiect „consacrat”), ambele provenite din ebraică de la tselem – imagine.

Dintotdeauna, pietrele, creaţii ale naturii, care se distingeau de sol, erau considerate magice, având proprietăţi misterioase. Chiar şi în zilele noastre, mulţi oameni cred că anumite pietre preţioase şi semipreţioase au o influenţă asupra omului.

Diferenţa între amuletă, fetiş şi talisman constă în materialele din care sunt confecţionate. Pe când fetişul era realizat numai din elemente ce se găsesc în natură în stare pură, cum ar fi scoicile, anumite părţi dintr-un animal, etc., talismanul poate fi realizat şi din elemente materiale artificiale, prelucrate de om, nu aşa cum erau găsite în natură.

Talismanele pot fi chiar şi bijuterii, cu sau fără pietre preţioase. Poate fi un breloc sau orice alt obiect care îţi place sau de care te simţi legat, prin amintiri etc.

Omul a simţit şi simte nevoia să creadă în ceva, fie el şi un obiect despre care crede că îi oferă forţă şi energie de a trece mai uşor prin viaţă, îl ajută să treacă peste obstacole şi-l fereşte de rele.

Bibliografie: Schottek, Ida, Să cunoaştem metalele şi pietrele preţioase, Bucureşti, Editura Ceres, 1993.

 


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate