sotie | BSG

Demult am tot vrut să vă spun câteva cuvinte, iar acum, că am aflat adresa dumneavoastră de mail, am profitat şi vi le scriu…
Eu vă sunt client de mulţi ani de zile. Fac parte din clasa de mijloc. Nu sunt foarte înstărit, dar nici nu mor de foame. Însă, în ultimii ani am trecut prin multe.
Dar să vă povestesc cum am ajuns la dumneavoastră. În urmă cu câţiva ani, soţia mea a rămas fără loc de muncă. Firma la care lucra s-a închis odată cu venirea crizei. Am rămas doar eu cu servici şi trebuia să-mi întrețin singur familia: soția, și cei doi copii care erau la liceu.
Stăteam foarte rău cu banii, dar copiii nu ştiau asta. Soţia mea avea mai multe bijuterii din aur pe care eram nevoit să le vând, cu tot regretul. Atunci mi-a spus un vecin despre amanet. În mintea mea, amanetul era asociat cu ceva rău. Dar, disperat fiind, şi după ce vecinul m-a asigurat că nu e aşa, am mers cu bijuteriile soţiei, pentru că îmi trebuiau bani pentru copii.
Acum, imaginea care-mi vine în minte când aud cuvântul „amanet” este o mână de ajutor întinsă la nevoie. Pentru că acum soția își poartă iar bijuteriile. Între timp, lucrurile au mers mai bine şi pe plan financiar, şi am reuşit să mai cumpăr bijuterii pentru toată familia.
În urmă cu un an, mi-am deschis o covrigărie, mică, într-adevăr, dar pe care am început-o cu banii pe care i-am obţinut tot de la amanet. „Dacă nu merge, nu merge. Nu-mi va lua nimeni casa că nu m-am împrumutat la bancă”, mi-am zis.
Şi a mers. În ziua de azi am un venit lunar cu care pot să-mi ţin copiii la facultate. Dar şi acum, când mai îmi întârzie încasările, merg cu aurul la amanet, iar când îmi vin banii, îl scot. Şi nu e nici o ruşine.
Eu am să recomand tuturor cu căldură amanetul, pentru că mie mi-a fost de folos de fiecare dată. Iar dumneavoastră, nu pot decât să vă mulţumesc că aţi fost acolo când am avut nevoie.

„A cumpăra”  cred că este verbul preferat al femeilor. Iar când aud cuvântul „cumpărături” cred că le bate inima cu o putere de două ori mai mare. Vă spun asta pentru că văd reacţia soţiei mele când spune că merge la cumpărături. Pur şi simplu radiază de fericire.
Sunt puţine lucrurile care pot face o femeie fericită. Momentul culminant al fericirii soţiei mele cred că a fost când am îngenunchiat şi am deschis cutiuţa unde se afla frumosul inel de logodnă. Avea o sclipire în ochi pe care nu o mai văzusem până atunci.
Dar sclipirea a revenit când am mers să ne alegem verighetele. „E din cauza emoţiei pe care o simte la gândul nunţii.” M-am gândit eu. Dar, ce să vezi? Am mers în altă parte să-şi caute un colier frumos de mireasă – aceeaşi sclipire.
Nunta a trecut, a trecut şi timpul şi a venit pe lume şi prima bucurie: o fetiţă. Ştiind dinainte sexul copilului, am mers să-i cumpărăm cerceluşi, să-i pună în urechiuşe imediat după naştere. Şi atunci am fost sigur: sclipirea din ochi şi faţa care radia apăreau la vederea bijuteriilor.
De atunci, când vreau s-o văd fericită, îi fac cadou o bijuterie, şi toată supărarea şi oboseala îi dispar. :)


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate