soare | BSG

soare_aurAurul a fascinat omul dintotdeauna, însoțindu-l în permanență. Acest metal nobil a fost mereu o sursă de inspirație pentru artiști – de la pictori la compozitori, scriitori sau bijutieri.

Astrul care corespunde aurului este Soarele, datorită culorii și strălucirii, a căldurii pe care o transmite, dar și faptului că Soarele, precum aurul, trimite cu gândul la Divinitate. Elementul soarelui este des întâlnit la daci pe bijuterii, scuturi, harnașamente și multe altele. La fel ca aurul, Soarele este simbolul regalității, dacii considerând soarele ca fiind purificator, dătător de viață, binefăcător. La daci, Anul Nou începea odată cu echinocțiul de primăvară, când Soarele căpăta puteri și natura putea să renască, ajutată de soare. Atunci începeau muncile agricole, tunsul oilor, mineritul, urcatul oilor la munte, pregătirea armatei.

Ziua atribuită aurului este ziua odihnei, Duminica, Sunday (ziua soarelui) în limba engleză. În această zi, omul l-a sărbătorit pe Dumnezeu, în limba română cuvântul venind de la latinescul Dies Dominus – Ziua lui Dumnezeu.

Inima este organul guvernat de aur. Inima este comoara cea mai de preț a omului, de acolo pornind sentimentul de iubire. Există sintagma „inimă de aur” pentru omul care e bun, iubitor, iertător.

Focul este elementul antic corelat aurului. Este un element primordial, un dar al Divinității pentru a-i face omului viața mai ușoară.

Culoarea ce corespunde aurului e galben, zodia, dar și animalul – Leu (23 iulie – 22 august), piatra scumpă – rubinul și chihlimbarul, iar planta – Floarea – Soarelui.

Aurul încetinește îmbătrânirea și îmbunătățește circulația sângelui.

Bibliografie: Galia Maria Gruder, Cartea aurului, de la mit la istorie, București, editura Humanitas, 2005.

ochiul-lui-horusExistă în lume simboluri care sunt reprezentate de o anumită imagine și care au o semnificație foarte adâncă și, de multe ori se află deasupra înțelegerii oamenilor obișnuiți.

Un astfel de simbol este cel egiptean, cunoscut sub denumirea de Ochiul lui Horus, și reprezintă puterea atotvăzătoare a Soarelui.

Conform legendei, Horus a fost odată un zeu local, venerat în regiunea Deltei Nilului. Cu timpul, cultul său s-a răspândit în tot Egiptul, și când au venit romanii, credința în Ochiul lui Horus s-a transmis și s-a răspândit și mai mult, Horus fiind fiul zeiței Isis ( zeița magiei și a vieții, a căsătoriei, simbolul armoniei matrimoniale și fidelității femeii față de soț) și al lui Osiris ( zeul vieții de apoi, al lumii de dincolo și al morților). Horus e asociat cu renașterea, regenerarea, sănătatea și prosperitatea continuă. Se spunea că puterea lui stătea în ochi.

Ochiul drept era alb și reprezenta Soarele, iar cel stâng era negru și reprezenta luna. Luptând cu fratele diabolic, Set, din  cauză că Set l-a ucis pe Osiris, tatăl său, Horus și-a pierdut ochiul stâng, dar l-a învins pe Set. Zeul Thoth, zeul lunii,  al aritmetici, al vorbirii și inventatorul scrisului, l-a ajutat pe Horus și i-a reîntregit ochiul prin magie. Apoi, Horus i l-a arătat lui Osiris, care i-a dat puterea să renască, însă pe lumea cealaltă.

Astfel, Ochiul lui Horus are trei versiuni, ca amuletă: ochiul stâng, ochiul drept și cei doi ochi.

Egiptenii folosesc simbolul Ochiului lui Horus ca protecție împotriva energiilor negative.

Dacă e purtat ca bijuterie de aur sau pe un lanț de aur, dacă e din argint, cu lapislazuli, din lemn sau calcedonie roșie, se crede că acesta garantează siguranța, aduce succesul, sănătate și înțelepciune celui care îl poartă.

Se mai spune că Ochiul lui Horus poate prinde viață și poate secera pe cel cu intenții și gânduri rele, pe răuvoitori.

Bibliografie: Andronovici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.

Romanii atribuiau fiecărui zeu un anume metal:

Zeus, regele zeilor greci, a devenit Jupiter la romani. El era considerat stăpânul zeilor şi al oamenilor. Lui îi aparţinea cositorul, sau plumbul alb.

Războinicul zeu Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar și războinic Mavors, cu zeul etrusc Maris și cu zeul grec al războaielor, Ares. Lui îi aparţinea fierul şi, după el a fost denumită ziua de Marţi.

Mercurius (sau Mercur) era mesagerul/solul zeilor) Mercur era și zeul comerțului/negustorilor. Lui îi aparţinea mercurul, sau argintul viu. După zeul Mercur a fost denumită ziua de Miercuri.

Venus este numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei, frumuseții și fertilității. Inițial o veche divinitate de origine latină, protectoare a vegetației și a fertilității, ea a fost identificată apoi cu Afrodita.  Ziua de vineri a fost denumită după ea, şi cuprul era metalul cu care era asociată.

Saturn veghea la muncile agricole și roadele pământului. În evul mediu, el era cunoscut ca fiind zeul roman al agriculturii, justiției și dreptății. După el a fost denumită ziua de sâmbătă (saturn’s day – saturday), iar lui îi aparţinea plumbul obişnuit, denumit şi plumb negru.

Luna era cea care era mereu asociată cu argintul. Ziua de luni îi e dedicată acestei regini a nopţii, care, la romani era reprezentată de o femeie frumoasă şi strălucitoare, care se plimba într-un car de argint. Luna era numită Selene de către greci.

Soarele, sau Sol, la romani, veche divinitate de origine sabină, era identificata cu Helios, din mitologia greacă. El era închipuit ca un tânăr frumos, care aude şi vede totul. El străbătea zilnic bolta cerească, într-un car tras de patru cai iuţi; seara coboara în  ocean, răcorindu-şi caii înfierbântati, iar el se odihnea  într-un palat de aur, de unde pornea iar la drum a doua zi. Cu soarele strălucitor era asociat aurul, despre care se spunea că-i aparţine. Tot lui i-a fost dedicată ziua de duminică (sun’s day – sunday).


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate