slefuire | BSG

Aurul, prin plasticitatea lui, a devenit materialul de bază pentru bijutieri şi aurari. Aceste tehnici erau folosite şi pe treitoriul ţării noastre, chiar înaintea altor popoare, de către geto-daci, meşteri iscusiţi în arta aurului, şi le putem admira la tezaurele descoperite, vizitând Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.

Una dintre cele mai grele metode de decorare a obiectelor din aur era modelarea prin ciocănire, aurul având proprietatea de a se întinde sub lovitura unui instrument dur.

Orfevrăria este arta, meșteșugul confecționării obiectelor fine, lucrate în aur și argint; aurăria. Meşterul orfevru sau aurarul, pentru a realiza obiecte sau bijuterii prin ciocănire, se folosea de ciocan şi de un set de dălţi, care consta în câteva sute de vergele de oţel, a căror extremitate are diferite forme: de tub, de bilă, dreptunghiulară, în formă de sulă cu vârful bont etc. Dalta cu vârful ascuţit se foloseşte pentru prelucrarea decorativă, mată sau granulată a fondului. Desenul modelat prin ciocănire sau batere, creează o imagine de efect pe acest fond. Ciocănirea se efectuează fără a se tăia în metal. Prin ciocănirea tablei metalice din spate, se realiza un desen ieţit în relief, tehnică numită au repousseé.

Cizelarea, şlefuirea şi lustruirea sunt alte procedee executate pe partea din faţă a obiectelor, pentru a accentua detaliile şi umbrele, şi pentru a corecta imperfecţiunile realizate în urma ciocănirii.

O altă tehnică era gravura.  Acest procedeu constă în incizarea unor linii, modele sau figuri, pe suprafaţa obiectelor, prin îndepărtarea unor părţi din metal. Putem admira această tehnică la tezaurul Cloşca cu puii de aur. Tot aici putem observa şi ajurarea, care înseamnă, practic, traforarea obiectului prin îndepărtarea metalului, rezultând anumite modele şi decoraţiuni, efecte de culoare sau motive ornamentale.

Gravura se face cu acul, iar trasarea (un alt procedeu) se efectuează tot la fel, prin eliminare de material din metal, însă prin batere.

Turnarea se efectua încă din antichitate. Obiectul era format prin turnarea metalului lichid într-un tipar, făcut din piatră cioplită manual şi, mai târziu, din lut.

O altă tehnică, des întâlnită şi la noi este filigranul, tehnică în care aurarul foloseşte fire şi granule de metal preţios lipite în aşa fel încât să constituie un detaliu decorativ sau un întreg obiect, în general cu aspect de broderie sau dantelă.

Bibliografie: Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, Chişinău, Editura Arc, 2004.

 

 

Briliantul este un diamant asupra căruia a fost aplicată tăietura care poartă acelaşi nume, adică „tăietura în briliant”.  Acest tip de tăiere a diamantului a apărut în secolul XV şi se datorează lui Peruzzi din Veneţia şi lui Ludovic von Berquem din Brouges. Mai există şi varianta cum că acest tip de tăietură ar fi fost inventat de cardinalul Mazarin.

Briliantul are două părţi: una superioară, numită coroană sau tabulă, care are 32 de faţete, şi partea inferioară, numită chiuloasă, cu 24 de faţete. Strălucirea diamantelor se datorează descompunerii razelor de lumină, care trec prin feţe şi se refractă de trei ori. În cazul briliantelor, reflexia radiaţiei solare este totală, ceea ce le dă un luciu metalic.

Mai nou, există o tăietură în briliant care are 72 de faţete, iar razele se reflectă în opt puncte, ceea ce amplifică scânteierea lor.

Însă nu toate diamantele ajung briliante. Unele nu pot fi tăiate astfel din cauză că sunt mici, imperfecte, sau au o culoare închisă.

Pe lângă tăierea în briliant a diamantelor, mai există şi alte forme de şlefuire sau tăiere a lor, iar cele mai comune sunt:

  • Round, briliant sau forma rotundă
  • Emerald sau smarald (numele vine de la faptul că acest tip de tăietură este folosit cel mai mult pentru smaralde)
  • Baguette sau baghetă
  • Marquise  sau marchiz (cu formă de suveică)
  • Oval
  • Straight Trilliant sau triunghi drept
  • Curved Trilliant sau triunghi curbat
  • Heart sau inimă
  • Radiant
  • Cushion
  • Pear sau pară
  • Princess (formă pătrată)

Bibligrafie: Verena Pagel-Theisen, Diamond Granding ABC, 2001.

 


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate