sidef | BSG

Mitologia greacă spune că perlele s-au născut odată cu zeiţa Afrodita. Atunci când Cronos l-a lovit în pântec cu secera de diamant pe tatăl său, Uranus, pentru a-i lua locul de rege al cerului înstelat, sângele acestuia s-a scurs pe pământ. Acolo s-au născut giganţii. Unele picături de sânge au curs şi în apa mării şi s-au prefăcut în spumă. Din spuma aceea s-a născut Afrodita, cea mai frumoasă zeiţă şi, tot atunci au luat naştere şi podoabele ei – perlele.

Denumirea de „perlă” vine de la latinescul pirula, care înseamnă „pară mică”. La noi, perlelor li se mai spun şi mărgăritare, de la grecescul margaritas. Perla este simbolul feminităţii şi al fertilităţii, şi se credea că are o strânsă legătură cu Luna.

Pe lângă accentuarea frumuseţii, perlele mai erau folosite în trecut şi în medicina empirică sau „băbească”. Chinezii pisau perlele, utilizându-le în tratarea variolei, nebuniei, epilepsie, a tulburărilor de vedere şi chiar pentru a uşura femeilor naşterea.

Cum am mai spus şi în articolul trecut, frumoasele perle iau naştere din suferinţa bietelor scoici. Atunci când în corpul lor pătrunde un parazit, ele secretă sidef, încercând să-l izoleze. Cele mai frumoase perle se nasc în scoicile din apele calde ale mărilor şi oceanelor.

Perlele sunt compuse din aragonit (un mineral, o variantă a carbonatului de calciu) şi conchiolină (o componentă organică).

Din păcate, strălucirea perlelor, dată de sidef, se stinge din cauza descompunerii conchiolinei. Dar strălucirea lor poate fi păstrată mai mult timp dacă sunt în contact cu pielea sau dacă sunt păstrate într-un mediu uscat.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate