rubinul printului negru | BSG

Destule intrigi şi poveşti de dragoste s-au ţesut în jurul rubinelor.

Un astfel de rubin, botezat Coasta Bretaniei, i-a fost alături Anei de Bretania toată viaţa. L-a primit imediat după naştere, l-a purtat la gât când i-a fost prezentată viitorului soţ, Carol al VIII-lea, l-a purtat şi mai târziu când s-a căsătorit cu Ludovic al XII-lea. Urma pietrei preţioase s-a pierdut, dar Coasta Bretaniei a reapărut în vremea lui Ludovic al XVI-lea care i-a dăruit bijuteria soţiei sale. Aceasta a refuzat-o, aşa că rubinul Anei de Bretania a fost prelucrat pentru a se împodobi cu el salonul cavalerilor. După Revoluţia franceză, a ajuns la Muzeul Luvru, acolo unde poate fi văzută în spatele unor geamuri groase de cristal.

Un rubin există şi în istoria Angliei: este cunoscut sub numele de Rubinul Prinţului Negru, după primul său posesor, Eduard, Prinţ de Wales. Cum a ajuns Prinţul Eduard în posesia rubinului nu se ştie cu exactitate. Cronicile spun fie că prinţul l-ar fi luat tribut lui Filip al VI-lea al Franţei pentru a-i cruţa viaţa, fie că l-a primit în dar de la Regele Castiliei. Un lucru e sigur, Rubinul Prinţului Negru a făcut miracole, salvându-i viaţa regelui Henric al V-lea pe câmpul de bătălie. În lupta de la Azincourt, ducele Jean d’Alencon s-a năpustist asupra regelui, dar sabia s-a a lovit rubinul pe care acesta îl avea încrustat în cască. Din duritatea pietrei, sabia a ricoşat, regele a scăpat nevătamat, iar ducele a fost ucis. Rubinul străluceşte astăzi în Coroana Imperială de Stat, care este cu străjnicie păzită în Turnul Londrei.

O poveste cu un preţios rubin se leagă şi de numele românului Nicolae Milescu Spătarul. Neobositul călător a ajuns în China, iar aici, aflând de existenţa unui rubin de peste 44 de grame, a dorit să-l cumpere pentru Ţarul Rusiei, Mai încercaseră şi alţii, dar mandarinul chinez în proprietatea căruia se afla, nu consimţea la nicio sumă. De ce? Pentru că alt rubin „mai bun nu se află în toată China şi nici nu se aflase vreodată”. După îndelungi negocieri, Spătarul a intrat în posesia pietrei, dar cum istoria e schimbătoare, pe drumul de întoarcere, în Siberia, i-au fost confiscate toate bunurile. Se pare totuşi că preţioasa piatră a ajuns în cele din urmă în tezarul ţarilor Romanov.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate