Romani | BSG

1 aprilieÎn toată lumea, de 1 Aprilie, oamenii fac glume şi se păcălesc unii pe alţii. Nu este o zi declarată ca fiind zi naţională sau internaţională, dar este sărbătorită de multe ţări din lume, de multe secole.

Această zi se sărbătoreşte încă din secolul al XVI – lea, de pe vremea regelul Carol al IX-lea al Franţei. Pe atunci, Anul Nou se sărbătorea primăvara, la fel ca în multe alte ţări, pentru că era Anul Nou agricol, când oamenii puteau să înceapă să lucreze pământul, să semene, când natura se trezea la viaţă. Regele a mutat serbarea Anului Nou din 1 Aprilie în 1 Ianuarie, tot atunci înlocuind calendarul Iulian cu cel Gregorian. Însă, o seamă se oameni ţineau la vechile obiceiuri, şi serbau venirea Anului Nou tot pe 1 Aprilie.  De Anul nou, oamenii îşi făceau cadouri unul altuia, iar în 1 Aprilie, cadourile s-au transformat în farse. Păcăliţii erau numiţi „proştii lui Aprilie” sau „April Fools”.

Tot din această perioadă, şi în Belgia, Italia, Canada, Portugalia, Spania şi Olanda există o tradiţie de 1 Aprilie. Această zi e numită „poisson d’avril”, „pesce d’aprile” sau „aprilvis”, adică „peştele lui aprilie”. Probabil provine tot de la schimbarea calendarului, deoarece, în 1 aprilie, luna se află în zodia Peştilor. În aceste ţări, se lipeşte un peşte de hârtie pe spatele unei persoane, fără ca să ştie.

La noi, la români, această zi a început să fie sărbătorită din secolul al XIX – lea. În această zi, feciorii se costumau, încercând să le păcălească pe fete şi să le sărute. Dacă fetele se măritau în această zi, se zicea că vor avea parte de un soţ ascultător, în schimb, băieţilor li se prevestea o căsnicile „în lesă”.

De asemenea, se spunea că primăvara le juca feste oamenilor: ba se făcea că vine, ba venea iar iarna. Cred că, anul ăsta, şi nouă ne-a făcut primăvara farse. :)

lunile-anului-in-traditia-populara-1768561Fiecare lună a anului are, în tradiţia noastră populară, o altă denumire decât cea pe cate o cunoaştem noi. Şi fiecare denumire, populară sau preluată din latină, ascunde o istorioară interesantă. Decideţi voi care denumire e mai frumoasă şi se potriveşte mai bine la noi, la români. Se spune din bătrâni că lunile care au r în denumire sunt luni friguroase, iar celelalte sunt luni cu soare.

  • Ianuarie – Gerar. Popular, nu e greu să ne dăm seama de unde se trage numele. E o lună geroasă, iar Gerar era primul din cei 12 fii ai anului. Denumirea de Ianuarie vine din latinescul Ianuaris, de la zeul cu două feţe, Ianus. O faţă era îndreptată spre anul care a trecut, şi alta înspre cel care urmează.
  • Februarie – Făurar. O lună a frigului şi a viscolului. Se spune în popor că în prima jumătate a lunii îngheaţă tot, iar în a doua jumătate se dezgheaţă. Acum, ţăranii se pregăteau pentru primăvara mult – aşteptată, şi îşi făureau unelte pentru munca câmpului. Denumirea din latină vine de la zeul subteran, Februs.
  • Martie – Mărţişor. În popor, lumea începea deja muncile câmpului în această lună. Acum, Baba Dochia urca cu oile la munte, împletind firul roşu, al soarelui, cu cel alb, al zăpezii. Mărţişorul vesteşte venirea primăverii. Denumirea din latină vine de la zeul Marte, zeul războiului, pentru că, odată cu venirea căldurii, începeau şi războaiele.
  • Aprilie – Prier. Prier vine de la primăvară, deoarece în această lună, primăvara şi-a intrat pe deplin în drepturi. În latină, numele vine de la Apreio, apreris, care înseamnă a deschide, deoarece acum se deschid mugurii plantelor.
  • Mai – Florar. Da, Florar vine de la flori. E luna florilor, cea mai iubită lună din an, când soarele nu e prea puternic şi arzător, când frigul s-a dus, şi când totul e plin de culoare, viaţă şi frumuseţe. Denumirea de Mai vine de la latinescul Maius, de la denumirea dată de Romulus senatorilor romani – majores.
  • Iunie – Cireşar. Nu e greu de înţeles. Iunie e luna în care se coc cireşele. Denumirea de Iunie vine din latinescul Iunius, de la zeiţa Iuno, soţia lui Jupiter şi ocrotitoarea femeilor măritate. Cele mai multe nunţi se făceau în luna Iunie.
  • Iulie – Cuptor. E luna lui Cuptor. O lună în care soarele îşi face de cap. Cea mai caldă lună din an, în care, dacă stai în bătaia soarelui, chiar ai impresia că te afli într-un cuptor. Numele de Iulie vine de la Iulius Cezar, care s-a născut în această lună.
  • August – Gustar. Gustar, ce crede că vine de la gust; gustul poamelor care se coc în această ultimă lună de vară. Numele de August vine de la primul împărat roman, Cezar August. Luna August are 31 de zile, ca şi luna Iulie, deoarece Cezar August a vrut să nu aibă mai puţine zile decât luna lui Iulius Cezar.
  • Septembrie – Răpciune. În popor, răpciunele reprezenta culesul viei. În această lună, cei care au cultivat pământul, îşi culeg roadele muncii. Denumirea de Septembrie vine de la latinescul septem – şapte, pentru că, conform calendarului roman, era a şaptea lună din an.
  • Octombrie – Brumărel. În această lună, toamna îşi intră pe deplin în drepturi. Bruma este un strat subțire care se depune pe pământ, pe plante și pe alte obiecte din natură, constând din cristale mici de zăpadă, formate în nopțile reci de toamnă prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă. Numele de Octombrie vine din latinescul octo – opt, pentru că e a opta lună din an, în calendarul roman.
  • Noiembrie – Brumar. În această lună, bruma îşi ia treaba în serios, iar toamna este pe punctul de a pleca, frigul instalându-se încet, încet. Numele de Noiembrie vine din latinescul novo – nouă, pentru că e a noua lună din an, conform calendarului roman.
  • Decembrie – Undrea sau Andrea. Denumirea populară vine de la Sfântul Andrei, sărbătorit pe 30 Noiembrie, a cărui amintire e încă păstrată. Denumirea de Decembrie vine de la latinescul decem – zece, pentru că în calendarul roman, era a zecea lună din an.

harta_româniei_1 decembrieZiua de 1 Decembrie e cea în care noi, românii, suntem cu sufletul mai aproape de ţara în care ne-am născut şi am crescut, mai aproape de patria noastră.

Dacă vă uitaţi pe harta alăturată, puteţi vedea cât de bogaţi suntem: avem munţi semeţi, dealuri şi câmpii roditoare, avem ape care străbat România de-a lungul şi de-a latul, ca nişte panglici albastre, și avem și ieșire la mare.

Dar, cum spun nişte versuri cunoscute, „Munţii noştri aur poartă / noi cerşim din poartă-n poartă”.  Şi, într-adevăr, avem în ţară două zone: Baia Mare şi Munţii Metaliferi (cu Roşia Montană), în care există aur care, la fel ca în urmă cu multe secole, este râvnit de mulţi. Aici, pe teritoriul vechii Dacii, care, cucerită de romani pentru aurul ei (numai tezaurul lui Decebal avea 150.000 de kg de aur), a salvat Imperiul Roman de la pieire, încă mai este aur care, dacă ar fi exploatat în folosul nostru, al românilor, nu am mai fi nevoiţi să plecăm să muncim la străini. Avem argint, cupru, zinc, plumb, avem petrol pe care îl folosesc alţii şi multe alte bogăţii . Sunt dovezi că strămoşii noştri au fost primii în lume care au prelucrat aur.

Dumnezeu ne-a dat atâtea bogăţii pentru că ne iubeşte. Se ştie că suntem un popor blând şi primitor (poate prea primitor), ne place să iubim, să râdem, să cântăm, să dansăm şi ne place viaţa. De asta ne iubeşte Dumnezeu. Dar, tot un proverb din popor spune: „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă”. De aceea, noi trebuie să ne bucurăm de patria în care Dumnezeu ne-a trimis să ne naştem. Ar trebui să ne deşteptăm şi să ne uităm în jur, să vedem oamenii minunaţi de lângă noi şi, împreună, să facem ce e mai bine pentru ţara noastră. Fiecare din noi suntem o mică Românie. Unindu-ne, puterea noastră va creşte, la fel ca mândria de a fi român.

La mulţi ani, România! La mulţi ani, române!

HalloweenHalloween-ul este o sărbătoare celtică, fiind Anul Nou Celtic. Celţii erau unele triburi de războinici antici, renumiţi pentru cruzimea lor şi cunoscuţi pentru faptul că adunau şi colecţionau capetele inamicilor.

Este o sărbătoare păgână, clasându-se printre cele mai vechi. Ea s-a răspândit în lume destul de târziu, prin secolul al XIX – lea, iar la noi, la români, se sărbătoreşte doar de câţiva ani, de după revoluţie, în noaptea de 31 octombrie.

Halloween-ului îi corespunde Ziua Morţilor la noi. La celţi, în această zi se spunea că spiritele morţilor pot pătrunde în lumea noastră, a viilor şi pot circula libere, indiferent dacă erau spirite bune sau rele.

La români, Halloween-ul este privit cu ochi critici: ” altă sărbătoare luată de la americani, pe lângă Valentine ‘s Day”. Sărbătoarea încă nu şi-a intrat pe deplin în drepturi la noi. Am împrumutat unele obiceiuri, cum ar fi cel al costumatului sau cel al dovleacului sculptat, însă nu a luat amploare obiceiul „colindatului” după dulciuri, denumit de americani „trick or treat”. „Trick” înseamnă farsă, iar „treat” înseamnă cinste, adică, „dacă nu ne daţi dulciuri, vă vom juca o farsă”. La noi, se poate traduce prin: „Ne daţi ori nu ne daţi?”

Ce ziceţi, da su nu pentru Halloween?

tezaur_MoigradPuţini români cunosc acest lucru, şi anume faptul că noi, la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti avem dovada vie a faptului că strămoşii noştri au fost primii (după descoperirile de până acum) care au început să facă artă din prelucrarea aurului.

Este important de ştiut faptul că pe teritoriul ţării noastre au fost descoperite obiecte din aur datând chiar din mileniul V şi IV î. Hr.

Tezaurul descoperit la Moigrad, în judeţul Sălaj atestă aceste afirmaţii.

Ca mai toate tezaurele descoperite la noi, şi acesta s-a găsit din întâmplare, înainte de anul 1912. Mă întreb, oare dacă chiar s-ar pune puţin accentul pe descoperiri arheologice, efectuându-se săpături în zonele unde au fost descoperiri, ce s-ar putea găsi?

Tezaurul de la Moigrad este compus dintr-un idol – care este cel mai mare obiect neolitic descoperit până acum – şi încă trei idoli cu braţele în cruce. Doi dintre idoli reprezintă două femei şi celălalt o figurină masculină. Obiectul care reprezintă bărbatul este cea mai veche imagine stilizată din aur din câte se cunosc în lume.

Idolul mare, care cântăreşte peste 800 de grame reprezintă imaginea stilizată a zeiţei Pământului şi a fertilităţii.

Idolii feminini, având 20,2 g respectiv 17,4 g, au braţele şi picioarele terminate în câte două antene spiralice afrontate.

Idolul bărbat are 18,525 g este realizat printr-o şlefuire mai fină a feţei şi s-a păstrat mai bine, fiind mult mai îngrijit.

Ar trebui să fim mândri de strămoşii noştri şi să nu uităm că şi nouă ne curge prin vene acelaşi sânge, şi nu e prea târziu să ridicăm capul şi să ajungem din nou primii.

Bibliografie: Burda, Ştefan, Tezaure de aur din România, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979.

Mărţişorul este simbolul începutului primăvetii. Se spune că firul mărţişorului a fost tors de baba Dochia, în timp ce urca cu oile la munte, simbolizând soarele şi primăvara.

În trecut, copiii, atât fetele, cât şi băieţii, primeau, în ajunul zilei de 1 Martie (la aromâni) sau în dimineaţa zilei de 1 Martie, un bănuţ de aur, rotund şi galben ca soarele, legat de două fire de lână împletite: unul roşu şi unul alb. Ei îl purtau la gât, la mână sau prins în piept. Se spune că cei ce purtau bănuţul, erau feriţi de rele tot timpul anului, iar deochiul nu se prindea de ei. Astfel, mărţişorul era un talisman solar.

Acum, mărţişorul este purtat tot de copii şi de fetele tinere, pentru că se spune că este aducător de iubire.

Firul roşu, simbol al focului şi al soarelui arzător, este îmbinat cu firul alb, al purităţii şi al zăpezii. Firul roşu reprezintă femininul, pasiunea, pe când cel alb, masculinitatea, înţelepciunea. Chiar dacă sunt culori atât de diferite la fel cum este femeia şi bărbatul, acestea sunt inseparabile. Nu pot trăi unul fără celălalt.

Tradiţia dăruirii mărţişorului se practică doar la români şi la unele ţări de la hotarele României. Practic, la noi, de 1 martie se sărbătoreşte Anul Nou a doua oară. Şi se pare că suntem printre singurele popoare care au acest obicei frumos, de a sărbători venirea primăverii, a revenirii la viaţă a naturii şi a soarelui dătător de lumină şi căldură.

 

Astăzi e o zi deosebită pentru toţi românii de pretutindeni. E ziua în care, acum 93 de ani, la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia şi în toată ţara, românii au fost mai uniţi ca niciodată, iar bucuria pe care au simţit-o atunci în suflete se păstrează şi acum.

Avem mii de motive să ne iubim țara și compatrioții. Am avut șansa de a ne naște într-una dintre cele mai frumoase regiuni ale lumii, alături de cei mai primitori oameni, iar limba pe care o vorbim e „dulce și frumoasă”.

La fel cum fiecare copil spune că mama lui e cea mai frumoasă, așa ne vedem și noi patria-mamă. Avem o istorie de mii de ani, avem tradiții și obiceiuri pentru care trebuie să ne luptăm pentru a le păstra și avem puterea de a face ca țara noastră să iasă din cenușă și să strălucească, chiar dacă e în al 12- lea ceas. Trebuie doar să deschidem ochii și să vedem ce avem în jurul nostru.

Aşa că, dragi români, fie ca această zi să vă aducă în suflete lumină, înțelepciune și iubire. La mulți ani, România!

 

 


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate