Regent | BSG

Iată continuarea peripeţiilor celebrului diamant Regentul.

Cu toate măsurile de siguranţă care au fost luate, preţiosul briliant a fost furat din seiful tezeurului regal al Franţei, în 1792, împreună cu alte diamante, coroana, sceptrul regal şi o mulţime de alte obiecte din aur încrustate cu pietre preţioase. Au mai fost furate vesela de aur, cupe şi vase din cristal de stâncă de agat, împreună cu celebrul potir de onix – agat al abatelui Suger.

Hoţii  au escaladat o coloană şi s-au strecurat pe feresatră, intrând în palatul Tuileries, unde era tezaurul. În zadar a făcut poliţia anchete şi interogatorii, că nu au aflat nimic. După un timp a sosit o scrisoare anonimă în care scria că tezaurul furat se afla îngropat lângă Champs Elysées, în plin centrul Parisului, într-un şanţ din Aleea Văduvelor. Toată lumea credea că e o farsă, dar, totuşi, au mers să sape în locul respectiv, unde chiar era îngropat tezaurul. Nici acum nu s-a aflat motivul acestui furt şi al dezvăluirii ascunzătorii, furtul fiind considerat unul dintre cele mai mari din istoria modernă a bijuteriilor.

Celebritatea diamantului Regent se datorează, în mare parte faptului că, în anul 1804, în timpul festivităţilor de încoronare a lui Napoleon Bonaparte, el se găsea montat în spada acestuia.

După înfrângerea lui Napoleon se restaurează dinastia Burbonilor, sub Ludovic al XVIII – lea. Acesta ia diamantul cu el când se refugiază la Gand, atunci când Napoleon revine din exilul pe insula Elba şi îl readuce la Paris după ce Napoleon e înfrânt la Waterloo.

Carol al X – lea, care urmează la tron, în timpul revoluţiei din 1830 ia diamantul cu el atunci când e refugiază la Rambouillet. Dar o unitate a gărzii naţionale îl descoperă şi readuce Regentul la Paris.

Este purtat apoi de frumoasa soţie a lui Napoleon al III – lea, iar după capitularea acestuia, Regentul, alături de alte bijuterii preţioase este ascuns, ca să nu fie luat drept pradă de război, întâi în arsenalul portului Brest, apoi în escala unei nave.

În 1886, o mare parte din tezaurul Franţei s-a vândut, dar Regentul a fost păstrat în patrimoniul ţării, trecând cu bine şi peste cele două războaie mondiale.

Acum, el poate fi admirat în muzeul Luvrului. Puţină lume însă cunoaşte istoria zbuciumată a acestui diamant şi faptul că a asistat la o mare parte din istoria Franţei, trecând prin mâinile multor personalităţi istorice de renume mondial.

 Bibliografie: Galia Maria Gruder, O istorie fascinanta a pietrelor preţioase, Bucureşti, Editura Tritonic, 2004.

Regentul sau Pitt este unul dintre cele mai frumoase diamante din lume, numărându-se printre bijuteriile celebre din istorie.  A fost găsit într-o mină din Golconda, India, în anul 1701, de către un sclav, având 410 carate.

Sclavul a sperat că imensa piatră îi va aduce eliberarea. Aşa că, în loc să o predea, el şi-a făcut singur o rană adâncă la picior şi a ascuns diamantul sub bandaj şi a reuşit să evadeze. Ajungând într-un port, el a convins un marinar să-l ia pe corabia lui şi să-l ducă într-o ţară unde va fi liber. Însă, în largul oceanului, marinarul i-a furat preţioasa piatră şi l-a aruncat pe sclav peste bord.

Un an mai târziu, marinarul a vândut diamantul lui Thomas Pitt, guvernatorul provinciei Madras din India, de la care a rămas şi unul din numele pietrei.

Despre corăbierul hoţ şi criminal se ştie că, după ce a vândut diamantul pentru o sumă uriaşă, a risipit banii prin taverne, a devenit alcoolic, a ajuns apoi cerşetor şi, în final, s-a spânzurat.

Sir Thomas Pitt a dus diamantul brut în Europa, încercând să-l vândă întâi familiei regale engleze, dar regele George I nu a vrut să plătească preţul cerut.

În Franţa se afla pe tron Ludovic al XV – lea, care era copil, ţara fiind guvernată de către regentul Filip de Orléans. Problemele financiare ale Franţei erau date pe mâna bancherului scoţian John Law, care ocupa funcţia de controlor general al finanţelor. Acesta a insistat ca Franţa să cumpere diamantul, spunând că ar fi „un titlu de glorie pentru regenţă care va dura veşnic, indiferent de situaţia financiară”.

Astfel, Franţa achiziţionează piatra preţioasă în anul 1717, în schimbul sumei de două milioane de franci, plătiţi în rate, plus dobânda aferentă, Pitt urmân să primească şi fragmentele rămase după şlefuirea diamantului.

Şlefuirea s-a făcut la Amsterdam şi a durat doi ani. Diamantul a pierdut în urma prelucrării două treimi  din greutatea iniţială, briliantul având acum doar 137 de carate. El a primit denumirea Regentul, în cinstea lui Filip de Orléans.

Preţiosul diamant a fost purtat, succesiv, pe rochia de mireasă a Mariei Lecinska, soţia lui Ludovic al XV – lea, apoi în coroanele lui Ludovic al XV – lea şi al XVI – lea.

În timpul Revoluţiei feanceze, Regentul a fost dislocat din coroană şi depus în seiful tezaurului regal. El figura acum în inventarul diamantelor cu valoarea de 12 milioane de franci.

Dar istoria acestui celebru diamant nu se opreşte aici. Îl aşteaptă şi alte peripeţii pe care le veţi afla în următoarea parte.

Bibliografie: Galia Maria Gruder, O istorie fascinanta a pietrelor preţioase, Bucureşti, Editura Tritonic, 2004.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate