proprietati | BSG

pietre pretioaseÎncă din antichitate, mari înțelepți, precum Aristotel (marele filozof al Greciei antice) și Teofrast (care a învățat de la Platon și a fost succesorul lui Aristotel) au vorbit despre virtuțile uimitoare ale pietrelor prețioase. Astfel, ei spuneau despre smarald că stimulează memoria, despre perlă că îndepărtează durerile de cap, despre safir – că e util împotriva mușcăturilor de scorpion sau despre topaz, că neutralizează orice otravă care se află într-un lichid.

Cristalele și pietrele, de-a lungul timpului, au fost privite tot mai puțin din punctul de vedere al proprietăților lor curative, și au trecut la funcția estetică, sau de obiect de podoabă, și atât. Dacă nu suntem conștienți de puterile unei pietre, acele puteri nu sunt activate.

Din cele mai vechi timpuri, până la Evul Mediu și chiar în epoca modernă, se punea mare accent pe proprietățile și virtuțile pietrelor prețioase și semiprețioase.

Teofrast (secolul IV î. Hr.)s-a dedicat studiului pietrelor și cristalelor, scriind celebra carte Despre pietre, care a devenit primul manual de gemologie (știința care se ocupă cu studierea pietrelor prețioase). În această carte, el descrie pietrele, proprietățile și funcțiile lor.

Plinius cel Bătrân  (secolul I d. Hr.), marele învățat al Imperiului Roman, a scris o operă cunoscută, o enciclopedie numită „Istoria Naturalis”, unde dedică metalelor două cărți și pietrelor prețioase – o carte.

Creștinismul a preluat interesul pentru pietrele prețioase de la romani, și le-a atribuit calități spirituale, un înveliș de misticism. Și din aceste calități izvorau puterile de vindecare ale pietrelor prețioase.

Diamantul, al cărui nume vine de la grecescul adamas – indistructibil, iar în latină, adama înseamnă pământ, a fost asociat cu sufletul credincios în Dumnezeu, care este la fel de rezistentă și durabilă, precum diamantul.

Smaraldul, al cărui culoare verde era asociată cu verdele naturii, reprezenta virginitatea, inocența, puritatea fără de păcat. Jaspul reprezenta credința fermă, topazul, de culoarea aurului, simboliza înțelepciunea creștină, iar acvamarinul – învățăturile Bibliei.

Dacă veți merge la Muzeul Național de Istorie, în București, veți putea admira, la secțiunea Tezaur, obiecte de cult religios ornate cu diferite pietre.

 

Bijuterii-din-aurObiectele din aur, dacă sunt păstrate în condiţii normale, pot rezista o veşnicie. S-au găsit piese din aur, perfect păstrate, confecţionate în urmă cu şapte mii de ani.

Acest lucru se datorează proprietăţii acestui metal nobil de a nu se oxida în aer şi apă. De asemenea, el este rezistent la diferite influenţe chimice şi nu se modifică sub acţiunea acizilor. Astfel, aurul îşi păstrează în permanenţă culoarea şi strălucirea de la început.

Aurul se dizolvă însă în „apă regală”, un amestec de acid clorhidric şi acid azotic concentrat, şi în soluţiile alcaline de kaliu cianhidric sau natriu.

O altă calitate a acestui metal preţios este maleabilitatea şi plasticitatea. Este ciudat cum aurul are o duritate destul de redusă, însă temperatura lui de topire este foarte înaltă (1063 ° C). Având aceste calităţi, ca să vă faceţi o idee, dintr-un lingou de aur de 31,1 g se poate face o foiţă cu suprafaţa de 4 m², şi o sârmă de 100 km.

Despre proprietăţile aurului mai puteţi citi aici şi aici, printre care faptul că aurul este un foarte bun conductor de electricitate, dar şi de căldură. De asemenea, aurul reflectă excelent razele de lumină, atât în zona spectrului vizibil, cât şi razele inflaroşii. De aceea, el este folosit în cosmonautică, pentru protecţia împotriva radiaţiei termice. Cu aur se acoperă sticlele de la căştile cosmonauţilor şi hublourile staţiilor cosmice.

Ce mai merită menţionat este caratajul aurului, sau puritatea acestuia. Aurul pur este întotdeauna de 24 de carate.  Aurul de 18 carate este acela în care, din 24 de părţi, 18 părţi sunt din aur, şi 6 părţi sunt alte metale. Iar în cazul celui de 14 carate, 10 părţi sunt alte metale, iar 14 părţi sunt aur pur.

Bibliografie: Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, Chişinău, Editura Arc, 2004.

Pietrele preţioase l-au fascinat pe om încă din Mezolitic (Epoca de Mijloc a Pietrei). Ele au fost exploatate şi prelucrate la un nivel foarte înalt în Asia Centrală şi de Est, Mesopotamia, Babilonia, Egipt şi America Centrală.

În Europa Centrală şi de Nord au exiastat puţine tentative de a prelucra pietrele preţioase şi de a le folosi la bijuterii, pe când grecii, romanii şi bizantinii erau buni cunoscători şi admiratori ai gemelor.

Chihlimbarul baltic era comercialiizat în întreaga lume antică.

Interesul faţă de pietrele preţioase a crescut remarcabil în Europa odată cu progresul ştiinţei şi al comerţului, în secolele XV şi XVI. Asocierea piertelor preţioase cu credinţa în supranatural şi cu semnele astrologice a avut rolul său.

Punctul maxim al interesului pentru pietrele preţioase a fost atins în secolele XVIII şi XIX, când au fost descoperite noi depozite de pietre preţioase, iar altele vechi au fost redeschise.

În prezent, pietrele preţioase neconvenţionale şi cele cu proprietăţi devin din ce în ce mai populare.

Pe lângă aspectul deosebit al pietrelor prețioase, proprietățile lor au făcut ca ele să fie utilizate și ca obiecte de cult încă din Preistorie.

Mai târziu, astrologii au asociat pietrele prețioase cu anumite semne zodiacale, stelare și planetare.

Proprietățile fizice neobișnuite ale unor pietre, cum ar fi conductibilitate electrică (la turmalină și cuart) sau magnetismul (la hematit), au făcut să fie folosite și ca leacuri (turmalina și cuarțul pentru transfer de energie, iar hematitul pentru tratarea reumatismului). Tratamentul cu geme se face prin aplicarea acestora pe locurile dureroase sau pe centrii nervoși sau energetici importanți – chakrele (puncte de energie fizică și spirituală). Culorile care corespund diferitelor părți ale corpului sunt: alb – creștet, purpuriu – frunte, albastru – gât, inimă – verde, ombilic – galben, sacral – portocaliu și roșu pentru baza coloanei vertebrale.  Astfel, deseori, tratamentul cu ajutorul gemelor se face în funcție de culoarea acestora.

Bibliografie: Rudolf Dud’a, Lubos Rejl, Pietre pre’ioase – mică enciclopedie,  Bucureşti, Editura Enciclopedia RAO, 2004.


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate