proprietar | BSG

În Codul Civil german se spune că o comoară este un obiect care a stat atâta vreme ascuns, încât proprietarul lui nu mai poate fi stabilit. De aceea, o comoară se deosebeşte de un obiect găsit – al cărui proprietar încă mai poate fi stabilit – prin perioada de timp scursă până la descoperirea ei.

În multe state, jumătate din comoară aparţine descoperitorului şi jumătate proprietarului locului unde a fost ascunsă. De exemplu, dacă o comoară e descoperită într-o pădure ce aparţine statului şi jumătate va intra în patrimoniul ţării.

Comorile nu înseamnă neapărat aur, argint sau bijuterii cu pietre preţioase. Pentru un cercetător al Antichităţii, obiectele din fier sau din bronz sunt uneori mai preţioase decât orice altă comoară dacă ele contribuie la desluşirea trecutului nostru.

Aşadar, o comoară poate să fie o coroană de aur, un un cleşte de bronz de pe vremea vikingilor, un obiect de artă o monedă rară din bronz sau o casetă plină cu bijuterii.

Aurul, argintul, pietrele preţioase şi alte obiecte de valoare au fost ascunse în toate timpurile, dim tot felul de motive. Mulţi oameni şi-au îngropat averea în vremuri de restrişte. La fel şi unele biserici şi chiar unele state şi-au ascuns valorile în vremuri de război.

Oricum, foarte puţine comori sunt semnalate în formă scrisă, deoarece multe documente s-au pierdut de-a lungul timpului sau au fost distruse. Multe lucruri de valoare au rămas îngropate şi sunt găsite doar din întâmplare.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate