primele | BSG

cresus-2Funcţiile banilor, ca măsură a valorii, s-au dezvoltat odată cu apariţia monedelor, fiind prima inovaţie din  istoria multimilenară a banilor.

Primele monede au fost bătute în secolul al VII – lea, înainte de Hristos, de către un rege al Lidiei, şi anume Cressus. Acesta bătea şi monede din argint, dar a primit brevetul de inovaţie a baterii monedelor din aur.

În jurul anului 250 Î.e.n, la Roma apare prima monedă de aur, de acolo venind şi denumirea de monedă, pentru că într-un templu al zeiţei din acea vreme, zeiţa lunii, Junona,  s-a instalat primul atelier al romanilor de batere a monedelor. Monedele au fost numite Juno Moneta.

În timp, baterea monedelor a devenit un însemn al unităţii, independenţei şi suveranităţii unui teritoriu. Pe atunci, toţi regii îşi doreau să-şi bată propria monedă, care să le poarte însemnele şi efigia.

Numai în epoca modernă s-au bătut 1400 de monede şi cca 500-600 suverani şi-au pus însemnele şi efigia pe ele.

În ceea ce priveste forma şi confectionarea monedelor de aur, se spune că nu era una tocmai atractivă, deoarece aveau un aspect neuniform, ceea ce făcea imposibilă deosebirea celor autentice de cele false.

Bucăţile de aur se tăiau sau decupau în mici discuri sau lentile ovoidale, care se puneau apoi între două matriţe  facute dintr-un material mai dur şi apoi erau bătute cu ciocanul, până când însemnele respective se imprimau. De acolo vine şi expresia „batere a monedelor”, în loc de fabricare sau confecţionare.

Bibliografie: Aurul, mit şi  realitate, editura Junimea, Iaşi, 1981.

Din cauza unor dificultăţi financiare, chiar dacă prima lege monetară a fost promulgată în 1867, numai în 1870 se bat şi se pun în circulaţie  primele monede de aur româneşti, în valoare de 100.000 lei şi primele monede de argint, în valoare de 400.000 lei. Valoarea va creşte, progresiv, de la an la an.

Când a intrat România în Războiul de Independenţă (adică  Războiul ruso-turc din 1877 – 1878), circulaţia monetară a ţării se ridica la valoarea de 34.302.030 lei. Guvernul român, pentru a finanţa războiul, recurge la sistemul hârtiei monedă, prin emiterea de bilete ipotecare, în baza legii din iunie 1877. Chiar dacă aceste hârtii, tiparite la Paris în atelierele Băncii Franţei, erau lipsite de o garanţie reală lichidă şi nu erau nici convertibile în aur, ele aveau caracter de monedă, fiind considerate primele bancnote româneşti. Cu toate că valoarea emisiunii s-a fixat la 30.000.000 lei, s-au emis bilete numai în valoare de 26.260.000 lei. După 1880, Banca Naţională Română a aplicat un supratipar roşu pe biletele ipotecare, apio au fost retrase în 1888 şi distruse prin ardere.

Tot atunci, văzând că circulă moneda străină, se stabileşte un curs de schimb, însă prea favorabil pentru rubla de argint rusească. Această măsură a dus la tezaurizarea monedelor de aur sau la scoaterea lor în afara ţării. În urma acestui război, România a obținut independența față de Imperiul Otoman.

La sfârşitul războiului, monedele de aur cotau cu o primă de 8% faţă de cele de argint sau faţă de valoarea nominală a biletelor ipotecare.

Astfel, în perioada următoare, monetăria României a început să bată mai mult monede de argint, iar cele de aur dispar aproape complet, ducând la instaurarea etalonului argint, în România, între anii 1878 – 1889. În 1884, monedele de aur cotau deja cu o primă de 25%.

Tot în acea perioadă, şi în relaţiile internaţionale, argintul s-a depreciat puternic faţă de aur, şi majoritatea ţărilor europene au trecut de la bimetalismul aur – argint, la adoptarea monometalismului aur. La noi, chiar dacă nu prea mai circula, aurul, ca monedă, era foarte căutat mai ales de comercianţii exportatori.

Bibliografie: Murgu, Nicolae; Isărescu, Mugur, Aurul, mit şi realitate, Iaşi, Editura Junimea, 1981.

sursa foto


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate