Pretioase | BSG

greutate_pietre_prețioaseValoarea pietrelor prețioase diferă în funcție de specie, de culoare, de limpezime și de manoperă sau tăietură. Și la pietre, moda se schimbă în funcție de dorința oamenilor de a le cumpăra. În trecut, pietrele nu se șlefuiau, deoarece se credea că șlefuindu-le, li se ia din putere și din magie.  Însă, pe parcurs, pietrele au început să fie șlefuite pentru a li se evidenția strălucirea și frumusețea.

Diamantul a fost și va fi mereu prețuit, la fel ca și smaraldul, rubinul sau safirul, în vreme ce topazul, granatul, lapis lazuli, acvamarinul, opalul și multe alte pietre pleacă și revin în modă.

Secole întregi, standardul pentru măsurarea greutății pietrelor prețioase erau semințele de roșcov. Acestea au o greutate remarcabil constantă. Mai apoi s-a utilizat o greutate similară cu cea a seminței de roșcov, căreia i s-a dat denumirea de carat. În imaginea alăturată puteți vedea cum arată o păstaie și o sămânță de roșcov, păstăile fiind denumite roșcove.

roșcoveMai târziu, la începutul secolului XX s-a stabilit, pe plan internațional un standard metric de 0,2 grame. Astfel, 1 carat = 0,2 g.

pietre pretioaseÎncă din antichitate, mari înțelepți, precum Aristotel (marele filozof al Greciei antice) și Teofrast (care a învățat de la Platon și a fost succesorul lui Aristotel) au vorbit despre virtuțile uimitoare ale pietrelor prețioase. Astfel, ei spuneau despre smarald că stimulează memoria, despre perlă că îndepărtează durerile de cap, despre safir – că e util împotriva mușcăturilor de scorpion sau despre topaz, că neutralizează orice otravă care se află într-un lichid.

Cristalele și pietrele, de-a lungul timpului, au fost privite tot mai puțin din punctul de vedere al proprietăților lor curative, și au trecut la funcția estetică, sau de obiect de podoabă, și atât. Dacă nu suntem conștienți de puterile unei pietre, acele puteri nu sunt activate.

Din cele mai vechi timpuri, până la Evul Mediu și chiar în epoca modernă, se punea mare accent pe proprietățile și virtuțile pietrelor prețioase și semiprețioase.

Teofrast (secolul IV î. Hr.)s-a dedicat studiului pietrelor și cristalelor, scriind celebra carte Despre pietre, care a devenit primul manual de gemologie (știința care se ocupă cu studierea pietrelor prețioase). În această carte, el descrie pietrele, proprietățile și funcțiile lor.

Plinius cel Bătrân  (secolul I d. Hr.), marele învățat al Imperiului Roman, a scris o operă cunoscută, o enciclopedie numită „Istoria Naturalis”, unde dedică metalelor două cărți și pietrelor prețioase – o carte.

Creștinismul a preluat interesul pentru pietrele prețioase de la romani, și le-a atribuit calități spirituale, un înveliș de misticism. Și din aceste calități izvorau puterile de vindecare ale pietrelor prețioase.

Diamantul, al cărui nume vine de la grecescul adamas – indistructibil, iar în latină, adama înseamnă pământ, a fost asociat cu sufletul credincios în Dumnezeu, care este la fel de rezistentă și durabilă, precum diamantul.

Smaraldul, al cărui culoare verde era asociată cu verdele naturii, reprezenta virginitatea, inocența, puritatea fără de păcat. Jaspul reprezenta credința fermă, topazul, de culoarea aurului, simboliza înțelepciunea creștină, iar acvamarinul – învățăturile Bibliei.

Dacă veți merge la Muzeul Național de Istorie, în București, veți putea admira, la secțiunea Tezaur, obiecte de cult religios ornate cu diferite pietre.

 

bijuterii_intretineDacă în articolul trecut v-am spus despre curățarea bijuteriilor, iată aici câteva sfaturi despre întreținerea și păstrarea lor.

În cazul aurului, cel mai mare dușman e clorul. Așadar, atunci când ne punem să facem curățenie, cel mai bine e să ne scoatem bijuteriile. De asemenea, că tot vine vara, arunci când mergem la piscină este indicat să ne scoatem bijuteriile din aur, deoarece apa din piscină poate conține o anumită cantitate de clor.

Bijuteriile din aur trebuie păstrate separat de cele din argint, pentru că aurul, dacă stă mult lângă argint sau cupru, își pierde puțin din duritate.

Argintul trebuie ferit de soare, de umiditate, de gaze sulfuroase și de obiecte din cauciuc, deoarece se oxidează și se înnegrește.

Trebuie evitat, pe cât posibil, și contactul direct al bijuteriilor de argint cu parfumurile și produsele cosmetice.

Este recomandat ca bijuteriile să se păstreze separat, în cutii, fără a avea contact una cu cealaltă, ca să nu se zgârie. Aurul nu trebuie depozitat în aceeași cutie cu argintul sau alte bijuterii, din alte metale. Cutia în care păstrați bijuteriile trebuie să fie cât se poate de etanșe și căptușite, iar în cazul argintului, trebuie evitate cutiile din lemn. Bijuteriile mai pot fi depozitate și în săculeți din material textil (bumbac, catifea sau mătase), însă tot separat. La bijuteriile de argint, pentru a absorbi umiditatea, se pot pune câteva plicuri de silica gel (cum se găsesc și în cutiile de pantofi).

Dacă bijuteriile au pietre, prețioase sau semiprețioase, trebuie să evitați să le spălați cu apă fierbinte, deoarece pietrele se pot dezlipi, în cazul în care au fost lipite de metal. De asemenea, evitați folosirea substanțelor abrazive (care au proprietatea de a roade prin frecare) sau acide.

Bijuteriile cu pietre trebuie ținute departe de căldură excesivă, de razele puternice ale soarelui, deoarece se pot decolora. Evitați aburii și ultrasunetele, precum și șocurile termice.

cum_se_curata_bijuteriileBijuteriile din aur, dacă sunt păstrate în condiții normale, își pot păstra exact forma, dar și strălucirea pe care au avut-o când au fost create, pentru mii de ani. Iar dacă mai știm și cum să le curățăm,  vor arăta ca și cum ar fi noi, tot timpul.

Purtându-le zilnic, bijuteriile, mai ales cele cu pietre, își pot estompa, ușor, strălucirea, din cauza prafului sau a impurităților. Să le curățăm noi singuri, acasă, nu e greu deloc, dacă știm cum să o facem.

Bijuteriile din aur se curăță astfel: amestecăm într-un vas săpun lichid, detergent de vase sau bicarbonat cu apă fierbinte, după care introducem bijuteriile de aur acolo, lăsându-le timp de 15, 20 de minute. Apoi le scoatem, le limpezim cu apă curată și le ștergem ușor cu o cârpă moale sau, și mai bine, cu o bucată de piele de căprioară (se pate găsi și în supermarket-uri). În cazul în care alegem soluția cu bicarbonat, se pune o lingură de bicarbonat în jumătate de litru de apă fierbinte.

De asemenea, bijuteriile din aur se mai pot curăța simplu,ștergându-le cu o cârpă moale, îmbibată cu spirt (sau alcool medicinal).

Bijuteriile din argint, spre deosebire de cele din aur, nu își păstrează culoarea și strălucirea, ci, cu timpul, se înnegresc din cauză că se oxidează.

Pentru a preveni oxidarea argintului, bijuteriile trebuie ținute într-o cutie bine închisă, și trebuie evitată umiditatea. Dar e aproape imposibil ca o bijuterie de argint să nu se oxideze cu timpul.

Totuși, putem lua anumite măsuri, pentru a amâna cât mai mult momentul oxidării:

  • din când în când, trebuie curățate cu o cârpă moale, iar când le punem în cutia de bijuterii, ar fi indicat să le înfășurăm într-o bucată de material din bumbac, moale
  • folosind o periuță  și pastă de dinți, periem fiecare segment al bijuteriilor de argint, apoi clătim cu apă curată și le uscăm foarte bine
  • o altă metodă ar fi o soluție din jumătate de litru de apă fierbinte, o lingură de bicarbonat și puțin detergent de vase, lichid. Introducem bijuteriile în soluție, le lăsăm 15, 20 de minute, după care se șterg cu o cârpă moale, curată, și se usucă bine
  • cartoful extrage oxidul de argint, așa că putem curăța bijuteriile de argint punându-e într-un vas în care am tăiat cartofi și am pus apă
  • lemnul este acid și grăbește oxidarea argintului. Astfel, trebuie evitate cutii de bijuterii din lemn, pentru bijuteriile de argint.

În cazul pietrelor prețioase și semiprețioase, curățarea este mai simplă. În cazul pietrelor transparente (diamante, rubine, cristale, etc), curățarea se face introducând bijuteriile cu pietre în apă caldă și săpun lichid sau detergent de vase. Se țin aproximativ 20 de minute, după care se limpezesc cu apă curată și se șterg bine cu o cârpă moale.

Pietrele opace (precum onix-ul, turcoazul, lapis-lazuli etc) se curăță fără a folosi săpun sau alte produse chimice, din cauză că pot absorbi acele substanțe și își pot pierde din culoare și strălucire. Se șterg doar cu o cârpă umedă, cu apă curată, călduță. La fel și în cazul perlelor.

Se evită expunerea la soare a bijuteriilor cu pietre prețioase sau semiprețioase

 

arme_de_pretArma este însoțitorul permanent al ostașului. De ea depinde și biruința și viața lui. De aceea interesul pentru arme a fost întotdeauna deosebit, acestea fiind îngrijite și împodobite. Armele foarte bune și echipamentul solid subliniau importanța proprietarului, vorbeau despre meritele sale militare. Armele scumpe, primite ca rasplată, încurajau vitejia în luptă, fiind, totodată, semnul bunăvoinței deosebite a suveranului.  Iar armele bogat decorate erau atributul necesar al ceremoniilor solemne. Obiceiul împodobirii armelor a apărut încă din antichitatea timpurie.

Nomazii și locuitorii războinici ai stepelor Eurasiei (Eurasia este o masă continentală formată din Europa și Asia) aveau o atitudine deosebită fata de arme: din aur erau făcute căptușelile „gorit”-elor, (tocuri pentru arcuri) și al tecilor akinakes-urilor ( akinakes – spadă scurtă sau pumnal cu unul ori două tăişuri şi cu o gardă caracteristică, în formă de inimă, folosită de perși, sciți, sarmați, geți etc.). Hunii, de asemenea, își împodobeau cu mult lux arma teribilă. Căptușelile arcurilor bune erau făcute din foițe de aur. Aceste aplice ar fi reprezentat un impediment în lupta,de aceea erau folosite numai la ceremoniile de paradă. Armele frumoase erau prețuite și în Imperiul Roman: coifurile ofițerilor din perioada Romei târzii erau confecționate din fier, dar erau acoperite cu plăci de aur cu ornamente complicate, și uneori cu garnituri din pietre prețioase.

Totuși întâietatea în confecționarea armelor rafinate și luxoase și a echipamentului militar le revine meșterilor care au trăit în secolele XV-XVII în India, Orientul Mijlociu și Apropiat. Armele scumpe cu lame, făurite în India epocii Marilor Moguli, erau neapărat înfrumusețate cu aur. Din aur se făceau căptușelile tecilor și ale mânerelor, se executau modele complicate pe crestăturile de pe lamele din otel sau otel de Damasc. Pietrele scumpe, încrustate, confereau obiectelor o înfățișare singulară, uneori se crea impresia că nu pietrele sunt incrustate în baza de aur, ci fâșiile de aur sunt întrețesute printre ele. În secolul al XVII-lea, șeile turcești erau la mare căutare. Pe lângă faptul că erau foarte comode, ele se remarcau și prin rafinamentul împodobirii: broderii de aur pe țesături scumpe și căptușeli de aur cu încrustații de pietre prețioase. Lamele armelor albe, buzduganele, echipamentul de protecție, piesele de harnașament, țevile puștilor sau pistoalelor, erau confecționate din fier și împodobite cu mult aur. Armele ultimelor puteri militare ale Orientului, în pofida luxului lor provocator, își păstrau calitățile în luptă.

Bibliografie: Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, Chişinău, Editura Arc, 2005. Autor fragment: Igor Gavritubin.

zodii

Suntem diferiţi, ne completăm unii pe alţii şi tocmai asta face ca viaţa să aibă farmec. Fiecare zodie are propriile caracteristici şi trăsături, de multe ori aflând de aici ceea ce nu ştiam despre cel de lângă noi sau chiar despre propria persoană.

Zodia Berbec (21 martie – 20 aprilie) – Semn de foc, cei născuţi în zodia berbec au o fire independentă, sunt orgolioşi şi le place să fie mereu pe primul loc. Se ştie că sunt încăpăţânaţi, iar dacă îşi propun ceva, nu se lasă până nu îşi ating scopul. Îi place să cheltuie bani, şi nu este genul de persoană care agoniseşte şi pune bani la ciorap. Adoră să fie în centrul atenţiei şi să socializeze. Sunt familişti şi le place să fie casnici, în ciuda firii lor independente. Piatra preţioasă a berbecului este diamantul, iar metalul e fierul. Însă berbecilor le place şi aurul galben.

Zodia Taur (21 aprilie – 21 mai) - Semn de pământ, persoanele născute sub semnul acestei zodii sunt stabile, răbdătoare şi loiale. Adună „bani albi pentru zile negre”, şi nu le place să cheltuie. Sunt chibzuiţi şi statornici, dar şi posesivi, dorind să controleze viaţa celor apropiaţi.  Sunt oameni harnici şi cu picioarele pe pământ, plăcându-le viaţa bună şi confortul. La fel ca berbecii, sunt încăpăţânaţi şi, chiar dacă au greşit, le este foarte greu să-şi ceară iertare. Piatra preţioasă a taurului este smaraldul, iar metalul este cuprul. Taurului îi place aurul roşiatic.

Zodia Gemeni (22 mai – 21 iunie) – Semn de aer, Gemenii sunt sensibili, debordează de energie pozitivă şi sunt sociabili. Le place să comunice, preţuiesc oamenii şi timpul, dar nu le pasă deloc de bani. Nu le prea place să fie responsabili, însă, când îşi iau un angajament, îl duc până la capăt, într-un mod perfect. Nu le place să fie dependenţi de ceva sau cineva, sunt lideri şi nu acceptă compromisurile. Cei născuţi în Gemeni sunt spontani şi imprevizibili, le place schimbarea şi acceptă cu uşurinţă tot ce e nou. Perla este piatra gemenilor, iar metalul este mercurul.

Zodia Rac (22 iunie – 22 iulie) – Semn de apă, cei născuţi sub acest semn zodiacal sunt familişti, casnici, le place să gătească, fiind gurmanzi şi le place rutina. Racul îşi schimbă dispoziţia după cum bate vântul, fiind, uneori, prea sentimental, afectuos şi sensibil. Îi place să aibă ultimul cuvânt şi este autoritar. Racii sunt strângători, le place să facă economii şi să administreze banii. Sunt creativi, plini de imaginaţie şi simţ artistic. Piatra racului este rubinul, iar metalul este argintul.

Zodia Leu (23 iulie – 22 august) – Semn de foc, Leii sunt persoane mândre şi ambiţioase, având stima se sine la un nivel foarte ridicat. Celor din jur li s-ar putea părea că Leul este arogant, şi nu ar greşi deloc. Leilor le place să fie admiraţi, lăudaţi şi respectaţi, iar dacă fac ceva, le place să culeagă laurii. Sunt lideri şi sunt autoritari, ambiţioşi şi cu simţ artistic, dar, uneori sunt egoişti. Le place luxul şi viaţa bună şi sunt foarte cheltuitori. Pentru ei, banii au fost făcuţi pentru a fi daţi mai departe, nu adunaţi. Piatra leului este peridotul şi sardonixul, dar şi diamantul galben, iar metalul lor este aurul, regele metalelor.

Zodia Fecioara (23 august – 21 septembrie)  - Semn de pământ, celor aflaţi în această zodie le place viaţa simplă. Sunt sociabili şi vorbesc mult, fiind foarte atenţi la detalii. Sunt persoane inteligente şi au o minte ascuţită. Harnici şi muncitori, ei nu se dau în lături de la nimic, fiind primii şi când vine vorba de distracţie. Le place viaţa la ţară, cu grădină, animale şi păsări, şi multă libertate. Sunt persoane loiale numai dacă îşi întâlnesc partenerul visurilor lor. Fecioara nu se sacrifică prea mult să facă bani, iar când îi are, îi cheltuie repede. Piatra fecioarei este safirul, iar metalul este mercurul, dar Fecioara adoră şi bijuteriile din aur cu pietre preţioase.

Zodia Balanta (22 septembrie – 22 octombrie)  - Semn de aer, cei născuţi în zodia Balanţei sunt buni organizatori, ordonaţi şi disciplinaţi. Le plac banii, şi îi adună, pentru că le oferă senzaţia de siguranţă, aşa că sunt genul de persoane care fac economii. Sunt diplomaţi şi plini de farmec, raţionali şi le e foarte greu atunci când trebuie să ia o decizie. Au talentul de a învârti oamenii pe degete şi le place să ştie că ei controlează totul. Doresc să aibă o viaţă comfortabilă, fără complicaţii, şi cu cât mai multe plăceri materiale. Piatra balanţei este opalul şi turmalina, iar metalul – cuprul. 

Zodia Scorpion (23 octombrie – 21 noiembrie) – Semn de pământ, Scorpionul are o fire puternică şi ambiţioasă, misterioasă şi imprevizibilă. De asemenea, are o fire dominantă şi îi place să conducă. E gelos şi curios, şi îi place să investigheze. Aşa că, dacă vreţi să înţelaţi un scorpion, e cam greu. Iubeşte plăcerile vieţii şi nu prea acordă importanţă deosebită banilor. Se iubeşte şi se respectă pe sine, dar pune mereu un semn de întrebare asupra celorlalţi, fiind plin de neîncredere. Piatra Scorpionului este topazul, iar metalul – oţelul şi platina.

Zodia Sagetator (22 noiembrie – 20 decembrie) - Semn de foc, cei aflaţi în zodia Săgetător au un simţ al umorului bine dezvoltat, sunt impulsivi şi le place aventura. Le place să citească şi să socializeze, făcându-şi prieteni mulţi şi foarte uşor. Sunt încăpăţânaţi, le place distracţia şi nu le place să se simtă încătuşaţi, fiind firi libertine. Banii nu sunt o prioritate pentru Săgetători. Programul, stabilitatea şi ordinea, nici pe atât. Piatra Săgetătorului e turcoazul şi zirconul, iar metalul – cositor.

Zodia Capricorn (21 decembrie – 19 ianuarie) – Semn de pământ, Capricornul este materialist, chiar dacă nu vrea să recunoască. Iubeşte banii, deoarece consideră că banii sunt cheia succesului. Sunt persoane răbdătoare şi prietenoase, le place să comunice şi să organizeze. Întotdeauna, cei născuţi sub această zodie vor pune pe primul plan  casa, familia, copiii, siguranţa şi interesul pentru bani.  Capricornul are dese căderi emoţionale şi de multe ori e prost dispus, de aceea nu e uşor să trăieşti cu un Capricorn. Piatra lui este granatul, iar metalul e plumbul.

Zodia Varsator (20 ianuarie – 18 februarie) - Semn de Aer. Niciodată nu te vei plictisi lângă un Vărsător, deoarece e optimist, vesel, plin de energie şi de idei bune. Îşi iubeşte mult familia, iubeşte libertatea, şi nu-i place să-l întrebe cineva de unde vine şi unde pleacă. E un cheltuitor înnăscur, iar banii nu stau nici o clipă în mâna lui. Când îşi alege partenerul de Viaţă, Vărsătorul pune mai mult accent pe potrivirea din punct de vedere mental, decât pe atracţia fizică. Piatra Vărsătorului este ametistul, iar metalul e plumbul.

Zodia Peşti (19 februarie – 20 martie) – Semn de apă, celor care aparţin zodiei Peşti le place să dobândească lucruri materiale. Au anumite pasiuni sau hobby-uri cu care îşi ocupă mai tot timpul. Le place să aibă familia lor şi, în ciuda aparenţelor, Peştii sunt firi sensibile şi sunt sufletişti. Au o fire dominantă şi sunt impulsivi, acţionând, de multe ori, înainte de a gândi. Atunci când se îndrăgostesc, Peştii îşi pierd controlul, dar asta se întâmplă destul de rar. Peştii iubesc banii şi încearcă să-i înmulţească. Piatra Peştilor e acvamarinul, iar metalul e cositorul, dar le place şi aurul şi argintul.

Sursă bibliografică:

Rose, Geraldine; Wilcox, Cassandra, Horoscopul noului mileniu, Ediţia a II – a, Bucureşti, Editura Lucman, 1999.

zilele-saptamanii-planeteLuni – prima zi din săptămână, este ziua lunii de pe cer. Se spune că cei născuţi în această zi sunt schimbători precum se vede luna. Sunt visători, sensibili, familişti şi iubesc oamenii şi viaţa.  În trecut, lunea se purtau pietrele albe, în afara diamantului.

Marţi – ziua zeului războiului, Marte, aşadar, ziua sângelui. Cei născuţi în ziua de marţi sunt plini de energie, sunt persoane active, cărora le place schimbarea. Sunt oameni care ajung să cunoască şi să deţină cheia succesului, gândesc pozitiv şi îi influenţează în bine pe cei din jur. Marţea se purtau pietrele roşii, roşul fiind culoarea sângelui, precum rubinul, spinelul etc.

Miercuri – ziua dedicată zeului Mercur, care reprezintă gândirea, intelectul şi  înţelepciunea. De aceea, cei ce se nasc miercurea sunt ordinaţi, gândesc mult, au o inteligenţă deosebită şi vor reuşi pe plan profesional, cu multă muncă. Sunt persoane stabile, cărora nu le place schimbarea. Miercurea se purtau pietrele albastre.

Joi – ziua lui Jupiter, care era zeitatea supremă a statului roman, care veghea asupra legilor și ordinii sociale. Deşi persoanele născute joi sunt predispuşi spre o viaţă agitată şi plină de aventuri şi peripeţii, ei încearcă să se stăpânească şi să se înfrâneze. Iubesc libertatea şi se tem să nu fie încătuşaţi, de aceea fug de căsătorie. Dar când, totuşi, fac acest pas, devin soţi – model. Joia era dedicată pietrelor mov şi violet, precum ametistul şi safirul violet.

Vineri – ziua zeiţei frumuseţii, Venus sau Afrodita. Cei născuţi în această zi au latura creativităţii foarte dezvoltată. Cu puţin efort, pot deveni mari artişti. Iubesc frumosul, echilibrul şi armonia, şi sunt familişti convinşi. Vinerea se purta verdele smaraldului.

Sâmbătă –  ziua lui Saturn,  zeul roman al agriculturii, justiției și dreptății; în mâna stângă avea o seceră, iar în mâna dreaptă avea spice de grâu. Cei născuţi sâmbăta aspiră către lucruri măreţe. Ei iubesc puterea, fiind predispuşi să ajungă în conducere, sau chiar în politică. Sunt autoritari, independenţi, foarte organizaţi, şi au toate şansele să se situeze pe o treaptă înaltă a scării sociale. Sâmbăra se purta diamantul, regele pietrelor preţioase.

Duminica –  ziua Soarelui. Persoanele născute duminica pun pasiune în tot ceea ce fac şi excelează. De obicei, devin lideri, în orice grup s-ar afla, chiar şi în familie. Ca şi cei născuţi sâmbăta, sunt persoane autoritare, care vor ajunge în funcţie de conducere. Le place să fie apreciaţi pentru munca lor şi să simtă recunoştinţa celor din jurul lor. Duminica se purtau pietre de culoare galbenă, precum topazul sau safirul galben.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982

pietre_pretioase_semipretioaseEste adevărat că valoarea unei pietre prețioase depinde de mărimea, frumusețea și perfecțiunea de prelucrare a acesteia. Dar valoarea mai este determinată și de puritatea,  claritatea și, mai ales, lipsa de defecte ale pietrei.

În general, defectele pietrelor prețioase, sunt următoarele :

  • oglinzi sau circuri (plesnituri) datorate deficiențelor de cristalizare;
  • puncte negre sau “broșe”, care se găsesc în interiorul pietrei, vizibile mai ales la diamante. Sunt cauzate de incluziunile străine înglobate în masa pietrei încă de la formarea acesteia;
  • givrurile, defecte întâlnite mai ales la smaralde, se prezintă sub forma unor zone asemănătoare unui geam înghețat;
  • mătasea, la rubine și safire, care se manifestă sub forma unor zone mai clare decât restul pietrei.

Defecte sau nu, lucrurile nu sunt frumoase decât în măsura în care iau parte la frumusețe, iar regula de aur este că ceva, pentru a fi frumos, trebuie să placă, iar bijuteriile, cu pietre sau nu, în toate timpurile și la toate civilizațiile, au oferit omului o plăcere, o bucurie firească.

Frumusețea umană va avea întotdeauna nevoie de accesorii, de podoabe care s-o sporească, să atenueze lipsurile sau să evidențieze calităţi, iar bijuteriile sunt piesele de rezistență ale oricărei ținute.

Bibliografie:

Gridan, Teofil, Universul bijuteriilor, Editura Enciclopedicã, București, 2003.

Numele rubinului provine din latină, de la „ruber”, care înseamnă „roşu ca sângele, ca focul sau ca vinul”.

Rubinul este o varietate a oxidului de aluminiu, sau corindon. În vechime era considerat piatra dragostei pătimaşe, a vieţii, a puterii divine, vindeca boli şi dădea putere şi inteligenţă celor născuţi în luna iulie sau în zodia racului.

Cei ce plecau la război, purtau mereu cu ei un talisman cu rubin, în credinţa că îi va salva de la moarte pe câmpul de bătălie. Cunoscuţi pentru acest lucru au rămas în istorie ducii Burgundiei, Petru cel Mare şi Ginghis – Han.

Pe lângă duritatea foarte mare a rubinelor, care le fac să-şi menţină strălucirea şi frumuseţea mii de ani, la fel ca safirele, rubinele au o proprietate foarte interesantă, numită „asterism”. Dacă priveşti piatra prin transparenţă, se observă nişte steluţe luminoase, care se deplasează în timp ce rotiţi nestemata.

Secolul XX a adus rubinelor  o nouă îndeletnicire: crearea laserului. În mod normal, laserul se obţine prin tăierea unui cristal de rubin sintetic sub formă de bastonaş ce se argintează la capete. Asupra lui se proiectează un fascicol de lumină verde şi imediat unul de culoare roşie. Primul fascicol de lumină verde face ca atomii de crom să se deplaseze pe orbite instabile, iar lumina roşie  îi readuce brusc pe orbitele iniţiale. Astfel se obţine un fulger intens de lumină roşie, care întrece de un milion de ori intensitatea luminii emisă de o suprafaţă echivalentă din soare.

Laserii au astăzi nenumărare utilizări în medicină, radiofonie, telecomunicaţii, secţionarea metalelor şi mineralelor, radioastronomie etc. Viitorul le aparţine, vorbindu-se chiar de călătorii cosmice mai târziu, cu ajutorul laserilor.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982

Greutatea pietrelor preţioase a fost măsurată, încă din antichitate, în carate. Un carat înseamnă 0,2 grame. Diamantul Cullinan, considerat cel mai mare diamant descoperit până în prezent, a uimit atât de tare prin dimensiunea lui, încât, când a fost adus de către un miner managerului minei, acesta l-a aruncat pe geam, spunând că nu se poate să existe un diamant atât de mare.

Diamantul avea, în stare brută, 3.106 carate, adică 602 grame, şi era, de fapt, doar o parte dintr-un diamant şi mai mare, desprins după o faţă de clivaj (clivaj – proprietate a unor minerale, roci, cristale etc. de a se desface în foi sau plăci cu suprafețe plane).

Renumita piatră preţioasă a fost descoperită în mina Premier (Transvaal), din Africa de Sud, în anul 1905 şi a primit numele patronului minei, Sir Thomas Cullinan. El a fost generalul unei foste colonii britanice şi a oferit preţiosul diamant regelui Edvard al VII – lea regele Marii Britanii, ca dar de ziua lui, în anul 1907.

Însă diamantul nu a fost păstrat în starea lui naturală, ci a fost tăiat în 105 piese – 9 mari si 96 mici, în Amsterdam.  Cel mai mare diamant şlefuit, provenit din piatra iniţială  are 530,2 carate si a fost considerat drept cel mai mare diamant slefuit din lume, până în anul 1985, când a fost descoperit diamantul Golden Jubilee, tot în mina Premier, de 545,67 carate. Diamantul se numeşte Cullinan I, sau Marea Stea a Africi, şi a fost tăiat sub formă de pară. El împodobeşte astăzi sceptrul regal britanic.

Cel de-al doilea diamant ca mărime, şlefuit din piatra îniţială, se numeşte Cullinan II, sau Mica stea a Africii, şi are 317,40 carate, e sub formă de pernă şi se află în partea frontală, centru a Coroanei Imperiale de Stat a Marii Britanii.

Astăzi, cele noua diamante mari Cullinan fac parte din bijuteriile coroanei britanice şi sunt afişate la Turnul din Londra.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982

inel-logodna

Pietrele preţioase şi semipreţioase se zgârie destul de greu, dar, dacă sunt lovite puternic, se pot sparge cu uşurinţă.

Prin duritate (cea mai importantă calitate a pietrelor preţioase) se înţelege rezistenţa opusă de piatră atunci când e zgâriată cu un obiect ascuţit, dur. A nu se face însă confuzia între duritate şi tenacitate, prin tenacitate înţelegându-se rezistenţa la apăsare cu o suprafaţă plană, sau rezistenţa la lovire. Din cauza acestei confuzii, înţeleptul Pliniu cel Bătrân, verificând autenticitatea unor pietre preţioase, le-a distrus, spunând că, dacă nu au trecut proba lovirii cu ciocanul, nu sunt pietre autentice.

Cea de-a doua calitate importantă a gemelor, care impreionează pe oricine, este strălucirea, luciul sau sclipirea. Această însuşire face ca pietrele preţioase să fie atât de dorite, mai ales de femei.

Ce este, de fapt, această sclipire? Luciul tuturor mineralelor, în general, e dat de modul în care acesta lasă să treacă lumina şi o reflectă. Ceea ce influenţează strălucirea pietrelor preţioase e puterea de refracţie şi de absorbţie a luminii de către acea piatră, dar şi gradul de şlefuire a unei feţe, intensitatea şi natura luminii.

Cu cât o piatră preţioasă e mai dură, cu atât îşi păstrează strălucirea mai mult timp. Pietrele mai puţin dure îşi pierd repede luciul, şi trebuie şlefuite din noi, pentru a-l recăpăta.

Luciul mineralelor poate fi: adamantin (vine de la cuvântul adamas, cuvânt de la care provine denumirea diamantului, şi înseamnă „de neînvins, indistructibil”), luciu sticlos, metalic, gras, sidefos şi mătăsos.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982

Cristale-pretioase-semipretioase-pietre

Oamenii au fost dintotdeauna superstiţioşi. Astfel, ei legau pietrele preţioase şi semsemipreţioase de lunile de naştere, luându-le drept talismane:

Ianuarie – cuarţ roz şi granatul

Februarie – ametist şi onix

Martie – jaspul şi turmalina

Aprilie – diamantul, safirul şi cristalul de stâncă

Mai – smaraldul şi agatul

Iunie – perla şi calcedonia

Iulie – rubinul şi carneolul

August – onixul şi saardonia

Septembrie -cristolit

Octombrie – opal şi acvamarin

Noiembrie – topazul

Decembrie – turcuazul şi zirconul

Superstiţia mergea şi mai departe, iar pietrele se purtau în funcţie de ziua săptămânii, în funcţie de culoare, ştiind că îi influenţează.

Luni, fiind ziua lunii de pe cer, se purtau pietrele albe, cu excepţia diamantului.

Marţi este ziua zeului războiului, Marte, aşadar, ziua sângelui. Se purtau pietrele roşii, precum rubinul, spinelul etc.

Miercuri, ziua planetei Mercur, ziua care reprezintă gândirea, intelectul şi  înţelepciunea. Acum se purtau pietrele albastre.

Joia era dedicată pietrelor mov şi violet, precum ametistul şi safirul violet.

Vineri – de ziua zeiţei frumuseţii, Venus sau Afrodita se purta verdele smaraldului, precum culoarea apei din care s-a născut.

Sâmbăta, de ziua lui Saturn, se purta diamantul.

Duminica, de ziua soarelui, se purtau pietre de culoare galbenă, precum topazul sau safirul galben.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982

Mitologia greacă spune că perlele s-au născut odată cu zeiţa Afrodita. Atunci când Cronos l-a lovit în pântec cu secera de diamant pe tatăl său, Uranus, pentru a-i lua locul de rege al cerului înstelat, sângele acestuia s-a scurs pe pământ. Acolo s-au născut giganţii. Unele picături de sânge au curs şi în apa mării şi s-au prefăcut în spumă. Din spuma aceea s-a născut Afrodita, cea mai frumoasă zeiţă şi, tot atunci au luat naştere şi podoabele ei – perlele.

Denumirea de „perlă” vine de la latinescul pirula, care înseamnă „pară mică”. La noi, perlelor li se mai spun şi mărgăritare, de la grecescul margaritas. Perla este simbolul feminităţii şi al fertilităţii, şi se credea că are o strânsă legătură cu Luna.

Pe lângă accentuarea frumuseţii, perlele mai erau folosite în trecut şi în medicina empirică sau „băbească”. Chinezii pisau perlele, utilizându-le în tratarea variolei, nebuniei, epilepsie, a tulburărilor de vedere şi chiar pentru a uşura femeilor naşterea.

Cum am mai spus şi în articolul trecut, frumoasele perle iau naştere din suferinţa bietelor scoici. Atunci când în corpul lor pătrunde un parazit, ele secretă sidef, încercând să-l izoleze. Cele mai frumoase perle se nasc în scoicile din apele calde ale mărilor şi oceanelor.

Perlele sunt compuse din aragonit (un mineral, o variantă a carbonatului de calciu) şi conchiolină (o componentă organică).

Din păcate, strălucirea perlelor, dată de sidef, se stinge din cauza descompunerii conchiolinei. Dar strălucirea lor poate fi păstrată mai mult timp dacă sunt în contact cu pielea sau dacă sunt păstrate într-un mediu uscat.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982

Printre celelalte procese în urma cărora iau naştere pietrele preţioase şi semipreţioase, despre care v-am vorbit în articolul trecut, se află şi procesul de sedimentare. În urma acestui proces apare grupa rocilor sedimentare. Dintre pietrele semipreţioase născute asfel, cele mai renumite sunt: opalul, chihlimbarul şi gagatul, iar dintre cele ornamentale, argonitul, gipsul-albastru şi jaspurile. În aluviunile de pe malurile râurilor se întâlneşte toată gama de pietre preţioase şi semipreţioase, de la cele mai puţin scumpe la cele mai scumpe.

De asemenea, pietre pietre scumpe şi de podoabă provin chiar şi din lumea vieţuitoarelor, cum ar fi scheletele de corali sau perlele şi sideful, care sunt produse de secreţie organică din scoici.

Formarea unei perle, în mod natural, este o pură  întâmplare. Perlele se nasc in corpul unor moluşte-scoici sau melci. Acestea au un corp moale, acoperit de un pliu al pielii numit manta, care secreta cochilia protectoare. Atunci când între cochilie şi manta se bagă un grăunte de nisip sau un parazit, mantaua este iritată şi secretă sidef. Ea depune în jurul acelui corp străin straturi concentrice de material. O perlă se formează în 10, 20 de ani.

Cele mai importante scoici care produc perle sunt strisiile.  Cele mai valoroase perle naturale provin din zona Bahrain si Golful Persic.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982

O parte din „florile de piatră” se găsesc la suprafaţa scoarţei terestre, dar cele mai importante pietre preţioase se află în ceea ce noi numim subsol.

Scoarţa terestră este învelişul superficial al Pământului, care se compune din partea inferioară a atmosferei, hidrosferă şi partea superioară a litosferei.

În unele exploatări aurifere şi diamantifere au fost atinse, în unele foraje, adâncimi de 8000 şi chiar 15000 de metri. În urma procesiunilor de eroziune şi cutare a stratelor, au fost scoase la suprafaţă roci care în trecut se aflau la 20 – 30 km adâncime.

1. Formarea rocilor eruptive este legată de procesele magmatice din străfundurile pământului, care determină apariţia de topituri, „vetre de foc” sau magme, ascensiunea lor spre suprafaţă şi consolidarea lor. Rocile eruptive sunt formate din minerale cristalizate, în care atomii sunt dispuşi după anumite reguli geometrice. În zonele mai adânci, magma se solidifică încet, iar mineralele care se formează acolo au dimensiuni mai mici. De această etapă este legată şi formarea şi apariţia diamantului.

2. În zonele marginale ale acestor cuptoare magmatice se formează cristale mari cu forme geometrice deosebit de frumoase, printre care şi pietrele preţioase. Acum se formează rocile numite pegmatite (roci magmatice în care mineralele sunt bine cristalizate și cu structură specifică), în care se găsesc cele mai multe pierte preţioase şi semipreţioase, cum ar fi: smaraldul, topazul, acvamarinul, turmalina,  zirconul roz, alexandritul, berilul şi altele.

3. Când rocile eruptive au contact cu rocile sedimentare ( cele care  se formează prin procesele de eroziune, transport și depunerea aluviunilor aduse de apele curgătoare), se formează „skarne”, adică roci în care mineralele au dimensiuni mari şi sunt frumos cristalizate. De aici face parte rubinul şi safirul (coridonul), spinelul, andaluzitul şi granatul.

4. Din magmele ajunse înspre suprafaţă, pornesc, prin crăpăturile din rocile vecine, soluţiile hidrotermale, încărcate cu gaze, de unde rezultă filoanele metalifere, de care sunt legate florile de mină. Alături de filoanele metalifere se mai găsesc şi mineralele de gangă, care dau florile de mină. Multe dintre aceste minerale de gangă se numără printre pietrele semipreţioase, precum: ametistul, cristalul de stâncă, agatul, calcedonia, sardonia sau opalul.

 

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate