povesti | BSG

oiDiferite povestioare, unele chiar amuzante, transmise prin viu grai, s-au păstrat din perioada secolului al XIX – lea, când goana după aur era în floare.

O astfel de istorioară e cea a lui Harry Wickenburg, cel care a descoperit una dintre cele mai importante mine de aur din Arizona. Acesta, furios pe măgarul său fugar, a început să arunce cu pietre în el. Uitându-se mai atent la bucăţile de rocă cu care tot arunca, a văzut că acestea strălucesc în bătaia soarelui. La o privire mai atentă, a observat că ele aveau în ele vene de aur curat. Şi nu mică i-a fost bucuria, când a văzut că tot terenul pe care păşea era plin de aur.

O altă poveste care a rămas legendă este asemănătoare cu cea a celui care a descoperit boabele de cafea. Şi în cazul nostru, ca şi în cazul cafelei, este vorba de un cioban care îşi păştea oile. Ciobanul care a descoperit cafeaua, a observat că oile lui, după ce consumau anumite a ce consumau boabele roşii de pe un anumit arbust, deveneau pline de energie şi începeau chiar să zburde.  Într-o zi,a hotărât să le încerce şi el, şi a simţit efectul imediat: era mai plin de viaţă şi de energie. În cazul ciobanului care a descoperit aur, acesta îşi hrănea oile într-o zonă auriferă. Apa din acea regiune conţinea cantităţi considerabile de paiete de aur. Astfel, oile îşi garniseau burta cu pulbere de aur. După un timp, partea spongioasă a burţii, cunoscută în gastronomie cu denumirea de prapor, se dovedea a conţine venituri frumoase, fiind chiar mai valoroasă decât oaia care o purta.

Nu ştim cât de adevărate sunt aceste istorioare, însă cert este faptul că aduc cu ele un fapt real, cel al goanei după aur.

Bibliografie: Matei, Horia, Westul, o mare aventură, Editura tineretului, Bucureşti, 1968.

În majoritatea poveştilor ne apar palate de cleştar. De la legendarele poveşti ale Şeherezadei, până la basmele noastre, scrise de îndrăgiţii autori români. Dar ce este şi de unde vine denumirea de cleştar? Numele vine le la maghiarul kristály şi este cristalul, care în DEX  ne apare ca fiind o sticlă de calitate superioară, de fabricație specială, folosită în optică și la fabricarea veselei sau a unor obiecte de lux.

Însă în poveşti, cristalul nu este unul obişnuit, ci renumitul „cristal de stâncă”, supranumit şi „flori de mină”, găsite de mineri în galeriile întunecate. Unele semănau cu nişte tufe ţepoase de iarbă, altele cu petalele florilor de câmp. Minerii le-au dus acasă şi au încântat cu frumuseţea lor nevestele, copiii, dar şi bătrânii satelor, care au început să născocească basme şi poveşti cu palate de cleştar.

Palate de cleştar mai apar şi în basmele  francezilor sau în cele germane ale fraţilor Grimm. În basmul Racla de cristal, un croitoraş tânăr, dar sărac lipit, pătrunde în subteranele unui castel, unde descoperă două sipete străvezii de cristal. În unul era un castel sculptat în cleştar, în miniatură, iar în al doilea zăcea o frumoasă adormită, înfăşurată în mantia de aur a părului ei. Croitoraşul, curajos, o trezeşte mai întâi pe frumoasa fată din somnul adânc, iar mai apoi descuie şi cel de-al doilea sipet. Din acesta se porneşte să crească un palat minunat, din cel mai pur cleştar, iar cei doi vor trăi până la adânci bătrâneţe.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate