Platina | BSG

aurDin minereuri, aurul se extrage prin amalgamarea nisipurilor sau rocilor măcinate.  Din noroiul de minereu, particulele metalice sunt extrase cu ajutorul mercurului, obţinându-se aur brut.

O altă metodă este cianurarea, prin care minereul se dizolvă în soluții de cianuri alcaline, din care aurul se precipită (a precipita, cu sensul de a provoca, cu ajutorul unei reacții chimice, depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid), apoi cu agenți de precipitare.

Aurul aluvionar se obține printr-o spălare specială a nisipului.

Asociat cu argintul, aurul are o culoare portocalie și devine roșcat când aliajul conține cupru.

Singura substanță chimică ce posedă însușirea de a ataca aurul este amestecul de acid azotic cu acid clorhidric.

Încă de acum 5000 de ani, oamenii, cunoscând calitatea aurului de a nu se altera, l-au tezaurizat neîncetat.

Aliat cu tantalul, aurul este folosit în dentistică. Aliat cu platina și cu argintul, el se utilizează la fabricarea contactelor electrice pentru utilaje telefonice.

Pentru bijuterii, aurul se aliază cu argintul și cuprul, zincul sau nichelul, care-l fac mai tare.

Uneori, drumul de la obișnuit la valoros durează câteva secole. La noi, oamenii, se întâmplă acest lucru în special cu artiștii sau oamenii de știință prea răsăriți pentru vremea lor. Îi avem aici pe Vincent Willem van Gogh sau Leonardo Da Vinci, a căror operă a fost cu adevărat apreciată și înțeleasă după secole sau decenii de la moartea lor.

În minele de aur din America de Sud, conchistadorii spanioli aflau, pe lângă filoanele de aur, și un metal de culoare argintie, dar care avea o densitate mai mare decât argintul și despre care nu știau ce este. De aceea i-au și spus „plata”,  ceea ce în limba spaniolă înseamnă argint. Era foarte uzual folosit și termenul de „argint greu”. În unele mine chiar îl aruncau la gunoi, precum făceau și minerii nemți cu nichelul. Până când, la un moment dat, în 1758, s-au descoperit foarte multe monede care păreau să fie din aur după cum sunau dar în interiorul lor aveau acest „aur alb” și doar pe deasupra erau suflate cu aur. Un cercetător pe nume Scheffer comunică Academiei din Stockholm despre acest minereu provenit din minele din America de Sud. Spaniolii și portughezii, descoperind aceste falsuri în circulație au dispus ca platina, căci despre ea era vorba, să fie aruncată în râuri și în mare pentru a evita astfel falsificarea aurului. În antichitate, egiptenii și amerindienii aveau bijuterii confecționate din bobițe de platină.

Platina este unul din metalele nobile care a ocupat pentru multă vreme chiar poziția de cel mai scump metal de pe piață, alături de paladiu. Este cel mai plastic metal; din el se pot obține foițe subțiri de 0,015 mm. Este un foarte bun conductor electric și aproape la fel de maleabil ca și aurul. În schimb, este atacat de mai mulți acizi decât aurul, dar are o rezistență mult mai mare la uzură, având duritatea mai mare. Aceasta este o calitate pentru care platina este folosită la confecționarea bijuteriilor cu pietre prețioase, deoarece rezistă mult mai bine uzurii în timp. Platina se folosește în industrie, cu succes, din 1934, și tocmai proprietățile ei fizice extraordinare au făcut-o să aibă o cerere foarte mare în electronică, medicină sau chimie.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate