Pirati | BSG

comoara in apaCare dintre noi nu a visat în copilărie să găsească o comoară sau o corabie de pirați scufundată, plină de aur!? Într-adevăr, în adâncul mării sunt tăinuite comori colosale. Numai că puțini au avut norocul să le găsească.

Se găsesc, totuși, amatori care, acționând literalmente „la limita legii”, scot comori de pe fundul mării. Americanul Melvin Fisher și-a pierdut nora și fiul în căutarea galionului spaniol „Nuestra Senora de Atocha”, vas scufundat lângă țărmurile Floridei în 1622. În 1985 însă, norocul i-a surâs lui Fisher: el a găsit 90 kg de aur în lingouri, discuri și bucăți, 18 metri de lanțuri de aur, 67 monede de aur și multe alte obiecte prețioase.

Un alt exemplu este celebrul Titanic, care, scufundându-se, a luat cu el comori colosale, iar până acum, doar o mică parte au fost recuperate.

Căpitanul american Herbert Humpreys spunea căoperațiunea de căutare a comorilor scufundate este îndelungată, monotonă, scumpă și periculoasă. Totuși, aceasta este și una din cele mai uimitoare aventuri care îi sunt până acum accesibile omului. Sa te scufunzi și să găsești o armă, o monedă, o podoabă sau un obiect care a aparținut unei persoane ce a murit de multi ani, iată ceva care nu e la îndemâna tuturor. Eu mi-am văzut visul cu ochii”.

Humpreys a ridicat 15 lingouri de aur a câte o jumătate de kg, 10 bucăți de aur nativ și podoabe splendide de pe epava galionului „Nuestra Senora de las Maravillas”, scufundat în 1656, comandat de Mathias de Oriliano. Era vasul pavilion al flotei spaniole, care se îndrepta din Columbia spre patrie.

Velierul transporta o statuie a Madonei, turnată din 17 kg aur, și numeroase comori. Pe drum, flota a fost atacată de corsarii englezi și a fost avariată. Deși spărturile au fost reparate, în apropierea insulelor Bahamas, galionul, care își pierduse capacitatea de manevră, s-a ciocnit cu un alt galion, și s-a scufundat. Încercând sa recupereze bogățiile, spaniolii au trimis la locul naufragiului câteva expediții care au avut succes, dar o mare parte a încărcăturii a rămas pe fundul mării pentru încă trei secole.Spaniolii nu au fost în stare să aprecieze frumusețea și originalitatea artei indiene, transformând mii de obiecte în lingouri de aur, care au fost încărcate pe galioane pentru a fi trimise în Europa… sau pe fundul oceanului.

Pe recifele care înconjoară insula cubaneza Juventud (ea este și Pinos, și legendara insulă a comorilor), o alta expediție americană a descoperit carcasa unei corăbii de pirați, iar alături, o mulțime de monede și podoabe de argint. Barry Cliford a descoperit în Atlanticul de Nord rămășițele celebrei „Whydah”. La începutul secolului al XVIII – lea, sub comanda lui Samuel Bellamy, poreclit Sam cel Negreu, corabia băga groaza în „pașnicii” comercianți spanioli. Ce-i drept, pe fundul mării s-au găsit puține monede de aur și podoabe. Însă armele și obiectele de întrebuințare curentă erau atât de multe, încât întreprinzătorul american a hotărât să deschidă un muzeu al modului de viata pirateresc.

Totuși până acum 2 milioane de ducați (7 tone de aur), zac lângă Insulele Azore, împreună cu vasul portughez „Chagas”, scufundat în 1594, de corsarii englezi. Se consideră că din anul 1500, aproape a opta parte a întregii rezerve de aur a omenirii a ajuns pe fundul mării. Continuaăsa își aștepte ceasul, comorile piraților celebri de pe Insulele Juventud, Cocos, Zanzibar, Mauritius, Saipan, și multe altele, căci pâna acum nici una nu a fost descoperită.

Comorile sunt acolo, va așteaptă. Cine se încumetă? :)

Bibliografie: Aurul lumii, Frumuseți și celebrități,  Editura Arc, Chișinău, 2005, autor fragment: Galina Lemigova (traducere din rusă de Emil Iordache și Leonte Ivanov).

 

Pentru un om obișnuit, aurul jefuit de pirați, strâns și ascuns pe o insula secretă sau într-o tainică peșteră de pe malul oceanului, reprezintă substanța unei comori. Însă asemenea tezaure nu prea au fost descoperite de către căutătorii de comori. La fel de negăsit sunt și comorile cuceritorilor continentului american, care au jefuit aurul și giuvaierele din temple și palate.
Aurul, transformat în lingouri sau monede, ce trebuia transportat în cala corăbiilor, scufundat din cine știe ce cauze, nu este nici pe departe doar o legendă. Aurul și argintul pretinse tribut au existat și ele cu adevărat. De asemenea, și minele de aur, exploatate cu pricepere, valorează o avere.
Tot acest aur, dar și multe alte obiecte de valoare istorică și nu numai, constituie comorile ascunse, căutate de sute de ani în întreaga lume. Odoarele bisericești furate sau puse la păstrare sunt de obicei, ca și podoabele regale, pierdute în vremuri de război. Nici comorile regilor de demult, adevărate tezaure naționale, și despre care astăzi se vorbește adesea în legende, nu sunt neapărat un rod al fanteziei.
De exemplu, lanțul de aur al ultimului împărat incaș Atahualpa (1502-1533), conform legendei măsoară 350 pași lungime, este alcătuit din verigi groase cât mâna unui om și a fost nevoie de peste 200 de bărbați ca să îl ridice. Toate astea și multe altele s-au pierdut.
Nu au fost găsite nici legendarele mine de aur ale regelui biblic Solomon (cca 965-926 î.H.), pierdute undeva în țara de poveste Ofir, despre care cercetătorii cred ca ar fi situata undeva pe teritoriul Arabiei Saudite.
Nici bogățiile templului Siwah, din Egipt, și nici mormântul conducătorului mongol Ginghis-Han (1155-1227) cu uriașele sale comori, nu au fost găsite nici astăzi.
În Pelopones, în Golful Pylos, care acum se numește Navarino, s-a scufundat, în anul 1827, o întreagă flotă turco-egipteană, care avea la bord aur în valoare de peste 100 milioane de euro.
Un căutător de comori ar trebui să demistifice substanța comorilor, adică în principal aurul, studiind mai degrabă în cercetările sale asupra posibilei locații a unei comori, elemente științifice, istorice și arheologice, iar legendele să fie doar un vag punct de plecare în căutarea unei comori. Nu trebuie ca pasiunea pentru căutarea comorilor să înlăture umanitatea și buna-credință a căutătorului de comori, ci din contră, să fie îmbinată această cercetare cu știința și buna-înțelegere între parteneri.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate