peru | BSG

statueta_incașiVechiul Peru, sau mai bine zis, întregul imperiu al incașilor, Tiwantin Suyu (tara celor 4 ținuturi unite), a fost regiunea unde „cultura de aur” a Americii s-a manifestat cel mai rapid. Imperiul Incaș a fost cel mai mare imperiu din America precolumbiană.

Aici sunt concentrate uriașe rezerve naturale de aur, iar tradițiile prelucrării lui datează din negura timpului. Imperiul Incaș ridicase aurul la rangul de „metal de stat”. Până în ziua de astăzi nu este claăa atitudinea pe care o aveau incașii față de aurul lor („kori”), care era rolul acestuia în ideologie și cultură. Aurul nu îndeplinea funcția banilor, dar totuși era considerat un metal prețios și era atributul divinității supreme și al conducătorilor.

Zeitatea solară supremă a incașilor, „Zeul Unic, Omniprezent, Atotputernic și Nevăzut”, trinitar (Domnul Soare, Tatăl-Soare și Fratele-Soare) Inti Con Ticci Pachayachachi Viracocha, apărea cu nimb (cerc luminos) de aur. Incașii îl numeau „Domnul luminos al Soarelui ce se naște”, iar aurul era știut ca fiind „lacrimi ale Soarelui”.

Înlocuitorii Soarelui pe pământ, conducătorii supremi ai imperiului Sapan Inca, purtau odăjdii și obiecte de aur: scuturi, platoșe, sandale, diademe; în timp ce se desfășura „kori acnanacuna” (ceremonia de aur), a atribuirii titlului, în semn de bunăvoință, conducătorii supremi le puneau supușilor în picioare sandale de aur, care semnificau trecerea în categoria apu, adică cea a nobililor.

Aurul era considerat talisman, amuletă, simbol al veșniciei și al purității (incașii înfigeau plăcuțe de aur în dinții morților, ca să-i ferească de descompunere). Era folosit și în medicină: de pildă, în stomatologie și la trepanația ( trepanație – intervenție chirurgicală constând în deschiderea unei cavități – mai ales a cutiei craniene – prin perforarea oaselor cu ajutorul trepanului, pentru extirparea tumorilor, cheagurilor de sânge etc.) craniilor (plăcile de aur se implantau în locul segmentelor de os vătămat).

Incașii au moștenit cultura funerară a predecesorilor lor. În mormânt, indiferent de apartenența socială a defunctului,s e punea o cantitate imensă de obiecte de aur: figurine de aur ale zeilor, podoabe, cupe, topoare și cuțite rituale – tumi. Acestea au ajuns până în zilele noastre, căci cea mai mare parte a moștenirii unice a indienilor a fost retopită în mod barbar de europeni și transformată în lingouri de aur. Despre acest episod v-am povestit aici.

Din fericire, au rămas intacte câteva obiecte dăruite regelui spaniol: o fântână de aur, păsări de aur și figuri de sacagii (sacagiu – persoană care transportă apă potabilă cu sacaua), lame (figuri de animale) de aur și păstori, în mărime naturală, și un „idol” masiv de aur, de statura unui copil.

Conform credinței incașe, tot aurul, mai ales cel din morminte, era considerat ca aflându-se sub descântec, mai ales pentru „străini”.

Bibliografie: Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, Chişinău, Editura Arc, 2005, articol scris de Oksana Fais,  traducere din rusă de Emil Iordache și Leonte Ivanov.

Până în Evul Mediu, în toată Europa au fost extrase cantităţi enorme de aur, din nenumăratele fluvii care-şi aveau sursele pe terenuri aurifere. Cam tot acest aur a mers în completarea averilor celor bogaţi.

Fr. Engels a scris: „Acest metal preţios a fost cuvântul magic care i-a mânat pe spanioli peste Oceanul Atlantic;  aur – iată ce dorea în primul rând un alb, de îndată ce punea piciorul pe un pământ nou.”

A urmat apoi nebunia legendei lui „El Dorado”.

Spaniolii şi portughezii extrăgeau aur din minele descoperite în Peru de băştinaşi, unde aceştia, supuşi la munci de robi şi la tratamente inumane, mureau cu zecile de mii. Se spune despre conchistadorii spanioli că au fost cei mai cruzi din istorie.

Nefericirea Mexicului a început când , în anul 1520, spaniolul Cortez a primit de la Montezuma, împăratul Mexicului, primele daruri din aur. Cortez întrebă pe trimişii împătatului dacă există mult aur în ţara lor. Aceştia, naivi, au răspuns că aurul, pe care ei îl numeau „murdăria zeilor” se găseşte în Mexic din belşug. După asta, de-a lungul a 300 de ani, Spania a îngenunchiat ţara aztecilor. Le-a distrus civilizaţia şi le-a secătuit tezaurul de aur care, îmbarcat în corăbii, a luat drumul spre castelele regilor şi nobililor spanioli.

Nu pot să nu fac o paranteză şi să spun câtă cruzime poate exista în oameni şi câtă nedreptate poate exista în lume. Acum, că citim, poate ni se par doar cuvinte şi cifre. Dar gândiţi-vă ce înseamnă să distrugi o civilizaţie, de la sugar la cel mai bătrân. Milioane de oameni… Dumnezeu le-a dat lor asemenea bogăţie – aur din belşug, şi tu, doar că eşti mai puternic şi fără pic de inimă şi milă, îi omori pe toţi şi îi furi.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate