perle de cultura | BSG

perla1Perlele naturale se pot deosebi de cele de cultură prin expunere la razele ultraviolete, în laboratoare speciale.

Alături de perlele naturale, au apărut, încă din antichitate, perlele de cultură, în special la japonezi, chinezi şi vechii indieni.

Astăzi, cele mai mari culturi de stridii care produc perle se află în apele litorale ale Australiei, Japoniei şi în insulele Bahrain. Afacerea este foarte costisitoare, iar primele perle apar după 10, 20 de ani. Rata mortalităţii scoicilor poate ajunge chiar la 50%, iar după patru ani, doar un sfert dintre scoici vor produce o perlă, iar dintre aceste perle , doar un sfert sunt atât de calitateve, încât să poată fi comercializate.

Imitaţiile de perle se fac din solzi de albişoară (un peşte de apă dulce).

În general, perlele au forma unor bobiţe de culoare alb – cenuşie, gălbuie, şi foarte rar neagră sau roz. Au o duritate scăzută, aşa că pot fi uşor perforate, mai ales că nu se sparg. Bijutierii de demult au realizat chiar sculpturi în relief pe suprafaţa perlelor.

Regele Spaniei, Filip al II – lea, a cumpărat în anul 1579 una din cele mai vestite perle, numită Peregrina, mare cât un ou de porumbel şi sub formă de pară. Perla a fost pescuită în Golful Panama şi cântăreşte 111 carate.

Şi astăzi, vechea îndeletnicire a pescuitului perlelor este sursa de supravieţuire a multor oameni, în spaţiul oceanic cuprins între Marea Roşie, Japonia şi Australia, dar şi pe ţărmurile Americii Centrale, în special în Golful Panama şi Marea Antilelor.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate