Perla | BSG

poza perla

Perla, după cum v-am mai povestit și în alt articol, nu face parte din universul mineral, ci aparține lumii vii, alta decât a omului. Se naște dintr-un corp străin – o impuritate, cum ar fi un firicel de praf care pătrunde în cochilia scoicii. Atunci scoica, pentru a-l înlătura, începe o muncă îndelungată, învelindu-l în straturi fine și succesive de sidef. Astfel apare perla, după ani și ani.

Perlele naturale, însă, sunt foarte rare. Dar s-a descoperit, în schimb, o metodă de cultivare a perlelor, dezvoltându-se, mai apoi, producția perlelor de cultură, mai ales în China și Japonia. În cochilia scoicilor se implantează bucăți de sidef, care cresc în decursul a 5-8 ani. După ce se introduce implantul, scoicile se pun iar în mare, în locuri special alese, unde temperatura apei e optimă, iar solul – bogat în minerale.
Chiar dacă perlele de cultură sunt la fel de frumoase și strălucitoare, ele sunt mai ieftine, iar diferența dintre cele două tipuri de perle se poate observa doar prin expunerea la raze X.
Legenda perlei spune că luna, stând și privind către pământ, vede răutatea, dar și suferința oamenilor. De supărare, atunci, începe să plângă, iar lacrimile ei se transformă în perle, la fel de strălucitoare precum lumina blândă a reginei nopții. Dar asta se întâmplă doar în nopțile cu lună plină, iar lacrimile lunii cacd doar peste ape, fiind prinse de scoici, în cochiliile lor protectoare. În anumite nopți, când nu le vede nimeni, scoicile se deschid și ies la suprafață, lăsând perlele să se încarce iar cu lumina lunii și să devină mai frumoase, prețioase și strălucitoare.

 

medalion-perlaInițial, perlele aveau valoare metafizică; perla era emblemă a forței regeneratoare și simbol al unei realități transcendentale, care se afla dincolo de sfera lumii materiale și făcea conexiunea omului cu energia universului, cu divinitatea.

Un imn din Atharva Veda (text sacru din Hinduism) proslăvește perla astfel:

„Născută din vânt, din aer, din trăsnet, din lumină, fie în puterea cochiliei zămislite în aur, perla să ne apere de teamă! (…) Tu ești unul dintre aururi (perla este unul dintre numele date aurului), tu te-ai născut din Lună. (…) Prelungește-ne viața! Oasele zeilor s-au prefăcut în perlă. Prind viață și se mișcă în sânul apelor. Te port pentru viață și vigoare, și forță, te port pentru viață lungă, viață de o sută de toamne. Perla să ne ocrotească!”

La greci, perla era emblema dragostei și a căsătoriei.

Acum, în zilele noastre, perla a păstrat, în Occident, numai valoarea de „piatră prețioasă”.

La chinezi, perla este considerată un leac datorită virtuților ei fertilizante. Autorii chinezi au relevat asemănarea dintre perla care se naște în stridie și fetus.

Atât în medicina orientală, cât și în cea occidentală, perla a jucat un rol important.

Autorul hindus Thakur analizează amănunțit proprietățile medicinale ale perlei, folosită ca tratament împotriva icterului, demenței, și care poate să-i vindece pe cei posedați de diavol. Mulți alți medici iluștri din trecut, precum Carka sau Narahari (medic din Kașmir, în secolul XIII) recomandă perle ca leac. Cel din urmă o recomandă pentru bolile de ochi, ca antidot pentru otrăvire, leac pentru tuberculoza pulmonară/ftizie, și ca sursă de forță și sănătate pentru om.

Medicina arabă atribuie perlei virtuți identice.

În China se folosea doar perla virgină, neperforată, în medicină, crezându-se că vindecă orice boală de ochi.

Toate aceste roluri pe care perla le avea în medicină se datorau, firește, importanței pe care a avut-o în trecut în religie și magie, și credinței oamenilor.

Filozoful englez Francis Bacon spune despre perlă că, dacă e în contact cu corpul uman, îi asigură acestuia longevitatea, deoarece îl conectează la izvoarele energiei, la fertilitatea universului.

 Mai apoi, s-a trecut de la toate acestea la valoarea materială a perlei, trecându-se astfel de la valoarea sacră la cea profană. Însă natura prețioasă a acestui minunat obiect nu este afectată cu nimic de această schimbare.

Bibliografie:

Eliade, Mircea, Imagini și simboluri, București, Editura Humanitas, 1994.

perla1Perlele naturale se pot deosebi de cele de cultură prin expunere la razele ultraviolete, în laboratoare speciale.

Alături de perlele naturale, au apărut, încă din antichitate, perlele de cultură, în special la japonezi, chinezi şi vechii indieni.

Astăzi, cele mai mari culturi de stridii care produc perle se află în apele litorale ale Australiei, Japoniei şi în insulele Bahrain. Afacerea este foarte costisitoare, iar primele perle apar după 10, 20 de ani. Rata mortalităţii scoicilor poate ajunge chiar la 50%, iar după patru ani, doar un sfert dintre scoici vor produce o perlă, iar dintre aceste perle , doar un sfert sunt atât de calitateve, încât să poată fi comercializate.

Imitaţiile de perle se fac din solzi de albişoară (un peşte de apă dulce).

În general, perlele au forma unor bobiţe de culoare alb – cenuşie, gălbuie, şi foarte rar neagră sau roz. Au o duritate scăzută, aşa că pot fi uşor perforate, mai ales că nu se sparg. Bijutierii de demult au realizat chiar sculpturi în relief pe suprafaţa perlelor.

Regele Spaniei, Filip al II – lea, a cumpărat în anul 1579 una din cele mai vestite perle, numită Peregrina, mare cât un ou de porumbel şi sub formă de pară. Perla a fost pescuită în Golful Panama şi cântăreşte 111 carate.

Şi astăzi, vechea îndeletnicire a pescuitului perlelor este sursa de supravieţuire a multor oameni, în spaţiul oceanic cuprins între Marea Roşie, Japonia şi Australia, dar şi pe ţărmurile Americii Centrale, în special în Golful Panama şi Marea Antilelor.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982

Mitologia greacă spune că perlele s-au născut odată cu zeiţa Afrodita. Atunci când Cronos l-a lovit în pântec cu secera de diamant pe tatăl său, Uranus, pentru a-i lua locul de rege al cerului înstelat, sângele acestuia s-a scurs pe pământ. Acolo s-au născut giganţii. Unele picături de sânge au curs şi în apa mării şi s-au prefăcut în spumă. Din spuma aceea s-a născut Afrodita, cea mai frumoasă zeiţă şi, tot atunci au luat naştere şi podoabele ei – perlele.

Denumirea de „perlă” vine de la latinescul pirula, care înseamnă „pară mică”. La noi, perlelor li se mai spun şi mărgăritare, de la grecescul margaritas. Perla este simbolul feminităţii şi al fertilităţii, şi se credea că are o strânsă legătură cu Luna.

Pe lângă accentuarea frumuseţii, perlele mai erau folosite în trecut şi în medicina empirică sau „băbească”. Chinezii pisau perlele, utilizându-le în tratarea variolei, nebuniei, epilepsie, a tulburărilor de vedere şi chiar pentru a uşura femeilor naşterea.

Cum am mai spus şi în articolul trecut, frumoasele perle iau naştere din suferinţa bietelor scoici. Atunci când în corpul lor pătrunde un parazit, ele secretă sidef, încercând să-l izoleze. Cele mai frumoase perle se nasc în scoicile din apele calde ale mărilor şi oceanelor.

Perlele sunt compuse din aragonit (un mineral, o variantă a carbonatului de calciu) şi conchiolină (o componentă organică).

Din păcate, strălucirea perlelor, dată de sidef, se stinge din cauza descompunerii conchiolinei. Dar strălucirea lor poate fi păstrată mai mult timp dacă sunt în contact cu pielea sau dacă sunt păstrate într-un mediu uscat.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982

Printre celelalte procese în urma cărora iau naştere pietrele preţioase şi semipreţioase, despre care v-am vorbit în articolul trecut, se află şi procesul de sedimentare. În urma acestui proces apare grupa rocilor sedimentare. Dintre pietrele semipreţioase născute asfel, cele mai renumite sunt: opalul, chihlimbarul şi gagatul, iar dintre cele ornamentale, argonitul, gipsul-albastru şi jaspurile. În aluviunile de pe malurile râurilor se întâlneşte toată gama de pietre preţioase şi semipreţioase, de la cele mai puţin scumpe la cele mai scumpe.

De asemenea, pietre pietre scumpe şi de podoabă provin chiar şi din lumea vieţuitoarelor, cum ar fi scheletele de corali sau perlele şi sideful, care sunt produse de secreţie organică din scoici.

Formarea unei perle, în mod natural, este o pură  întâmplare. Perlele se nasc in corpul unor moluşte-scoici sau melci. Acestea au un corp moale, acoperit de un pliu al pielii numit manta, care secreta cochilia protectoare. Atunci când între cochilie şi manta se bagă un grăunte de nisip sau un parazit, mantaua este iritată şi secretă sidef. Ea depune în jurul acelui corp străin straturi concentrice de material. O perlă se formează în 10, 20 de ani.

Cele mai importante scoici care produc perle sunt strisiile.  Cele mai valoroase perle naturale provin din zona Bahrain si Golful Persic.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982

Perla este produsul unor moluște, care trăiesc în apele mărilor sau oceanelor dar și în apele dulci. Este menționată existența lor din antichitate; în anul 2206 î.Hr. ca făcând parte din tributul plătit regelui Yu din China antică.

La noi în țară este numit și mărgăritar, denumire ce provine din limba latină unde „margarita” simbolizează persoana iubită. Este denumită și piatra iubirii.

Perlele cele mai valoroase și mai frumoase sunt cele cu forma perfect sferică și netedă. Valoarea lor este la fel de mare ca și a pietrelor prețioase deoarece se găsesc foarte rar în natură, de unde vine și zicala „rar precum o perlă”.

Astăzi există o întreagă industrie care cultivă perlele în ferme de stridii; Japonia și China fiind mari producători pe plan mondial. Aceste perle se numesc „perle de cultură”. Se folosesc și în industria farmaceutică datorită proprietăților benefice pentru organism.

Se spune că persoanele care poartă această piatră organică prețioasă vor fi mai iubiți și mai înțelepți. Este piatra prețioasă atribuită zodiei Gemenilor în horoscopul european.

 


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate