pamant | BSG

O parte din „florile de piatră” se găsesc la suprafaţa scoarţei terestre, dar cele mai importante pietre preţioase se află în ceea ce noi numim subsol.

Scoarţa terestră este învelişul superficial al Pământului, care se compune din partea inferioară a atmosferei, hidrosferă şi partea superioară a litosferei.

În unele exploatări aurifere şi diamantifere au fost atinse, în unele foraje, adâncimi de 8000 şi chiar 15000 de metri. În urma procesiunilor de eroziune şi cutare a stratelor, au fost scoase la suprafaţă roci care în trecut se aflau la 20 – 30 km adâncime.

1. Formarea rocilor eruptive este legată de procesele magmatice din străfundurile pământului, care determină apariţia de topituri, „vetre de foc” sau magme, ascensiunea lor spre suprafaţă şi consolidarea lor. Rocile eruptive sunt formate din minerale cristalizate, în care atomii sunt dispuşi după anumite reguli geometrice. În zonele mai adânci, magma se solidifică încet, iar mineralele care se formează acolo au dimensiuni mai mici. De această etapă este legată şi formarea şi apariţia diamantului.

2. În zonele marginale ale acestor cuptoare magmatice se formează cristale mari cu forme geometrice deosebit de frumoase, printre care şi pietrele preţioase. Acum se formează rocile numite pegmatite (roci magmatice în care mineralele sunt bine cristalizate și cu structură specifică), în care se găsesc cele mai multe pierte preţioase şi semipreţioase, cum ar fi: smaraldul, topazul, acvamarinul, turmalina,  zirconul roz, alexandritul, berilul şi altele.

3. Când rocile eruptive au contact cu rocile sedimentare ( cele care  se formează prin procesele de eroziune, transport și depunerea aluviunilor aduse de apele curgătoare), se formează „skarne”, adică roci în care mineralele au dimensiuni mari şi sunt frumos cristalizate. De aici face parte rubinul şi safirul (coridonul), spinelul, andaluzitul şi granatul.

4. Din magmele ajunse înspre suprafaţă, pornesc, prin crăpăturile din rocile vecine, soluţiile hidrotermale, încărcate cu gaze, de unde rezultă filoanele metalifere, de care sunt legate florile de mină. Alături de filoanele metalifere se mai găsesc şi mineralele de gangă, care dau florile de mină. Multe dintre aceste minerale de gangă se numără printre pietrele semipreţioase, precum: ametistul, cristalul de stâncă, agatul, calcedonia, sardonia sau opalul.

 

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982

De mici am fost învăţaţi că Dumnezeu a creat Pământul. Ştiinţa însă ne spune altceva. Noi putem să luăm ambele variante ca fiind valabile.

Oamenii de ştiinţă spun că planeta noastră s-a format în urmă cu 4,6 miliarde de ani, dintr-un nor de praf care s-a tot comprimat. Apoi, orbitând în jurul Soarelui, s-a încălzit, transformându-se într-o minge de foc. Astfel, substanţele din interior s-au divizat, după greutate. Fierul greu, lichid, s-a scufundat, formând miezul planetei. Celelalte substanţe mai uşoare, precum oxigenul, siliciul, aluminiul etc. erau, de asemenea, lichide. Acestea pluteau la suprafaţă, formând mantaua Pământului.

Cu timpul, această minge de foc s-a răcit la suprafaţă, iar rocile lichide, numite de noi „magme” au început să se cristalizeze, devenind solide. Astfel s-au format primele minerale şi roci, care formau scoarţa pământului. Însă, nefiind stabile, întărindu-se, au devenit mai grele, s-au scufundat iar în interior şi s-au topit iar. Temperatura miezului Pământului atinge şi azi 6000 de grade Celsius, cam aceeaşi temperatură cu cea de la suprafaţa Soarelui. Următorul strat, după miez, se numeşte manta, şi cel de-al treilea e scoarţa terestră, care e extrem de subţire faţă de celelalte două straturi. Dacă am săpa câţiva kilometri, am da de materie fierbinte.

După ce temperatura pământului a scăzut sub 100 de grade, apa, care până atunci învăluise Pământul doar sub formă de abur, a început să precipite, umplând golurile formate.

Bibliografie: Prof. dr. Werner Buggisch, Christian Buggisch, Minerale şi roci, Editura RAO, 2004.

Aşa cum, de secole, pietrele din grădini, obuzele de pe câmpurile de bătălie sau schijele ies la suprafaţă, şi comorile îngropate în pământ, datorită eectului de contractare terestră, sunt împinse, de-a lungul anilor, spre suprafaţă. Excepţiile sunt terenurile mlăştinoase, nisipurile mişcătoare sau dacă sub terenul unde se află ascunsă comoara există vreun râu subteran sau curent de apă.

Comorilor le place să călătorească sub pământ pe o linie lungă – studiată de fizicieni – care le apropie întotdeauna de oameni. De exemplu, on obuz (proiectil de artilerie) de calibru mare, care a intrat în pământ până la o adâncime de patru metri în anul 1918, urcă la suprafaţă pe un teren mediu cu 1, 80 până la 2 metri în patruzeci de ani.

Tezaurele nu se ascund ci, dimpotrivă, se lasă descoperite. În schimb, pământul se mişcă, iar nisipul se adună şi se acumulează pe toată suprafaţa globului.

Pe comori e posibil să călcăm în fiecare zi, sau să le vedem ascunzătorile, fără să ne dăm seama. De exemplu, nişte copii din Fontenay au dat peste un cufăr plin cu ludovici din aur şi cu diamante. Sau nişte cercetaşi din ai lui Saint – Wandrille, au găsit ascunse într-un zid cinci sute de monede din aur.

Aşa că, fiţi atenţi pe unde mergeţi! :)

Bibliografie: Charroux, Robert, Comorile lumii, Bucureşti, editura Lucman, 2007, traducere de Dan Adrian Olaru.

Pentru om, asta este Pământul: un cufăr imens cu comori. Iar omul, înarmat cu ştiinţa sa, a reuşit să le descopere şi să le valorifice de-a lungul timpului.
Aceste comori se găsesc peste tot în jurul nostru şi sunt ca un sac fără fund. Unele se găsesc în aer, altele în apă, unele în creierii munţilor, iar altele sub ape.  În pământ găsim cărbuni, ţiţei, gaze naturale, sare, şi nenumărate şi diversr minereuri şi minerale.
Chiar şi aerul şi apa sunt comori nepreţuite. Pe lângă faptul că fără ele n-am putea trăi, ele ne pun la dispoziţie, foarte ieftin, energia electrică, prin acţionarea centralelor eoliene şi hidraulice. Aerul oferă industriilor oxigenul, azotul, gazele rare fără de care nu s-ar putea fabrica prea multe produse.
Şi în ţara noastră sunt nenumărate şi variate comori. De la seculare păduri de fag, stejar, brad şi molid care acoperă munţii, la imensele şesuri şi dealuri cu livezi. Să nu mai vorbim de subsolul patriei noastre, care e bogat în cărbune, ţiţei, fier, sare şi gaze naturale. Mai ascund mult aur întovărăşit cu argintul şi multe alte minereuri.  Oare noi, locuitorii acestei ţări, suntem conştienţi că le avem?


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate