om | BSG

bijuterii_aurCea mai mare parte a bijuteriilor din întreaga lume a fost încă din Antichitate și este și în zilele noastre tot din aur.  Aurul se pretează la toate tipurile de bijuterii: cercei, brățări, inele, lanțuri, pandantive, brățări, medalioane, broșe etc.

Tot aurul este cel preferat și pentru suportul pietrelor prețioase, incolore sau colorate, culoarea caldă a aurului intrând într-o armonie perfectă cu verdele smaraldului, cu roșul rubinului, cu strălucirea diamantului și așa mai departe.

Aurul a făcut față cu brio atât modelelor de bijuterii din trecut, lucrate manual de către bijutieri iscusiți, cât și modelelor moderne, nu atât de sofisticate, dar la fel de frumoase și pline de grație.

Bijuteriile de aur vor trăi atâta timp cât și omul va trăi pe pământ, pentru că între om și prețiosul metal există o conexiune, dincolo de fizic, de lumea materială.

Dintotdeauna, omul a simțit nevoia de a-și împodobi trupul, iar podoabele de aur i-au dat omului noblețe și strălucire, purificându-l.

 

 

poarta_raiuluiEra odată un om sărac lipit, dar cu suflet de aur, care ajuta pe toată lumea, așa cum putea – cu o vorbă bună, cu brațele cu care muncea sau cu un colț de pâine, pe care-l împărțea cu cel mai sărman decât el. Însă avea mereu o nemulțumire:

- Aici, în lumea asta nedreaptă, mereu cei bogați sunt mai bine văzuți și primiți, chiar dacă au suflet rău. Ei mereu au parte de primiri cu fast, de mese îmbelșugate și de bunăstare. Sper că pe lumea cealaltă va fi altfel.

În rest, își trăia viața în pace și liniște.

Anii au trecut, a îmbătrânit și a murit. Sufletul lui de aur a mers în Rai. Când a ajuns la intrare, zări o poartă mare, aurită, cu cununi de lauri și flori, cu sute de îngeri așteptând în timp ce cântau din flaute de aur, cu o masă îmbelșugată și plină de bunătăți. Omul nostru se apropie de poartă, dar, când să intre, apăru Sfântul Petru care-i spuse:

 – Bine-ai venit, om bun și cu suflet de aur! Intrarea asta nu e pentru tine, e pentru un om bogat. Intră în Rai pe ușa alăturată.

Omul se uită și văzu tot o ușă aurită, dar mai mică. Îl aștepta un alai de îngeri ceva mai mic, iar pe masa lui nu erau așa multe bucate. Dezamăgit, îi spuse Sfântului Petru:

 – Până și aici, în Rai se face diferență? Și aici bogații au parte de primiri mai fastuase decât cei care-au fost săraci? Nu pot să cred!

 – Ei bine, spuse calm Sfântul Petru, oameni care au fost săraci, dar cu suflet de aur vin la noi în fiecare zi cu miile. Pe toți îi primim ca pe tine, prin poarta alăturată, cu alai de îngeri. Dar bogați cu suflet de aur nu prea vedem. Nu a mai venit la noi unul de zeci de ani, toți merg în iad. Așa că ne-am gândit să facem puțin efort, și să-l primim cum se cuvine pe acesta, pentru că e o excepție.

Omul nostru a înțeles acum că nu e o nedreptate și că, într-adevăr, un om care a fost bogat și care nu a fost orbit de bani în viață, merită toată aprecierea. Bucuros atunci, și cu sufletul pe deplin împăcat, a intrat pe poarta lui de rai.

Puțini sunt cei care, după ce au bani și bogății, reușesc să-și păstreze sufletul curat.

grâu-auriuPlantele pot să absoarbă aurul din sol în mod natural. Comparativ cu alte tipuri de plante, cele vasculare au conținuturi de aur frecvent foarte ridicate. Plantele vasculare sunt plante superioare, având în interiorul lor vase prin care circulă seva. Ferigile, gimnospermele (plante lemnoase / arbori și arbuști, care au semințele neînchise în fruct) și plantele cu flori sunt plante vasculare. Aur se poate găsi și chiar extrage și din porumb sau lucernă. În plante, aurul se găsește sub formă de particule minuscule, numite nano-particule.

Dintre animale se remarcă bureții marini, insectele, dintre care gândacul de mai, albinele și unele animale terestre care pot avea concentrații de aur cuprinse între 18 pânã la 12 000 ppm (acest simbol face parte din termenii limbii engleze, abreviere ppm – parte din milion, iar transformat este

1 ppm = 1 mg/l).

Chiar și corpul uman conține aur, aurul fiind prezent în structura ADN -ului omului. Un om de 70 kg are în corp aproximativ 0,2 mg de aur. De aceea, aurul este comestibil, iar unii oameni chiar îl consumă.

De asemenea, aurul este prezent și în cărbuni, în cărbunii care dau cenușă puțină sau cei care sunt acoperiți de roci bogate în piritã1, în părțile inferioare și superioare ale stratelor, în fragmentele de cărbuni din gresii sau în fragmentele carbonizate din apropierea faliilor, fracturilor și zonelor brecifiate, adică sfărâmate.

La fel, petrolul, șisturile și alte roci cu conținut de materie organică, prezintã concentrații ridicate de aur. În acest sens putem menționa asfaltul din regiunea Noto, Italia (1,0 ± 0,1 ppm) și petrolul din unele regiuni precum California, SUA și Libia.

Aurul prezintă mari variaţii de conţinut în apele subterane, pâraie, râuri și lacuri, ca și în produsele de precipitare ale acestora. Apa proaspătă cuprinde cca. 0,000033 ppm aur. Dupã Boyle R.W., concentrațiile cele mai mari de aur apar în izvoarele reci și apele de mină asociate zăcămintelor de aur, după care urmeazã apa pâraielor și râurilor din vecinătatea zăcămintelor de aur, apa de adâncime având conținutul de aur cel mai scăzut. În schimb, conținutul de aur este foarte ridicat în apele sărate ale mărilor și oceanelor.

Bibliografie:

Berbeleac, Ion, Zăcăminte de aur, Editura Tehnică, București, 1985.

 1DEX – PIRÍTĂ, pirite, s.f. Sulfură de fier naturală, de culoare galbenă, cristalizată în sistem cubic, folosită mai ales ca materie primă la fabricarea acidului sulfuric. – Din fr. pyrite.

sursa foto

Aurul, regele metalelor, a fost apreciat din toate timpurile pentru frumuseţea, strălucirea şi măreţia lui.

Aurul a fost preţuit de oameni încă din antichitate, şi, de-a lungul vremii, au rămas o serie de proverbe şi expresii, mai vechi sau mai noi:

  • Un om cu inimă de aur – un om bun la suflet;
  • Meseria e brăţară de aur – la fel ca aurul, meseria înnobilează omul;
  • Să câştigăm aurul – se referă la medalii sportive;
  • Să ne apărăm aurul – bogăţia ţării;
  • Tot ce iese din mâna lui e aur – este un om priceput, un meşter bun;
  • Aurul deschide raiul – nimeni nu poate rezista frumuseţii acestui metal, nici chiar îngerii;
  • Aurul şi în glod străluceşte (glod – noroi, tină, drum noroios);
  • Tăcerea e de aur – de multe ori, dacă taci, eşti mai câştigat;
  • Acest om nu-i aur curat – ascunde ceva, are anumite defecte ascunse;
  • Opera este mai interesantă decât autorul ei. Aurul e cu mult mai fascinant decât mina de aur. (aforism de Valeriu Butulescu în Noroi aurifer);
  • Nici ceasurile de aur nu se învârt mai lent. (aforism de Valeriu Butulescu în Stepa memoriei) - timpul se scurge la fel de repede, indiferent ce îl măsoară;
  • Amor – licoarea otrăvită, băută din cupa aurită. – Pedro Calderon de la Barca – iată ce definiţie frumoasă a amorului;
  • Cheia de aur deschide toate porţile – Goethe, în Faust;
  • Ne poleim defectele cu aurul calităţilor noastre –  Valeriu Butulescu în Imensitatea punctului;
  • Acest om promite aur – are potenţial;
  • Sfântul Ioan Gură  de Aur – cel mai mare predicator creştin;
  • Vârsta de aur – tinereţea, cu frumuseţea şi strălucirea ei;
  • Epoca de aur – o perioadă înfloritoare, a progresului şi a bunăstării;
  • Peştişorul de aur – cel care îţi  îndeplineşte dorinţele.

Metalul, putem spune că este o parte din viaţa noastră cotidiană. Ne folosim de metale o mare parte din timpul unei zile: când folosim robinetul, când mâncăm (tacâmurile sunt făcute din metal), când mergem cu maşina, autobusul sau bicicleta; purtăm bijuterii din metal, dormim pe saltele care conţin arcuri metalice şi multe altele.

Astăzi, lumea nu ar putea fi imaginată fără materiale metalice. Dacă se va ajunge să se exploreze alte lumi, acest lucru va putea fi realizabil tot cu ajutorul rachetelor şi navelor în construcţia cărora metalul joacă un rol esenţial.

Omenirea foloseşte din ce în ce mai mult metal. Dacă stăm să ne gândim, nu cu mult timp în urmă, producţia şi consumul de metal erau foarte mici. În mai puţin de două sute de ani, industria metalurgică s-a dezvoltat enorm şi rapid.

Originea obţinerii şi folosirii metalelor este atribuită, după unele date Egiptului, iar după altele, Chinei. Chinezii foloseau, în vremuri foarte îndepărtate cuprul, fierul, plumbul şi unele aliaje, în special bronzul. Zincul este cunoscut sub numele de metal chinezesc (sin – chinez). În Mesopotamia se cunoaşte extragerea fierului, a cuprului, a argintului şi a plumbului cu 3000 de ani î.e.n.

Pe teritoriul ţării noastre, prin descoperirile făcute în Dobrogea, Muntenia, Moldova şi Transilvania, este atestată prelucrarea aurului, a cuprului, argintului şi fierului încă din secolele XIII –  IX  î.e.n.

Oricum, metalele sunt acum indispensabile omului. Am putea face un exerciţiu de imaginaţie şi să ne gândim cum ar putea fi viaţa noastră fără metale. Pe mine mă duce cu gândul la „sapă de lemn sau de cauciuc”. :)

Bibliografie: Ionescu, Sorin; Drimer, Dolphi, Aventura metalelor, Bucureşti, Editura Albatros, 1986

Oamenii sunt în primul rând ființe sociale care trăiesc în comunități mai mari de 50 de persoane. Cred că fiecare dintre noi este de acord cu acest fapt. Dacă stăm bine să ne gândim avem cu toții câte 50 de persoane care, de-a lungul vieții, ne-au fost sau le-am fost alături. Totuși, acum când tehnologia este în vârful evoluției, parcă viața unui om este mai grea decât era altă dată. De ce oare?  În trecut, în localitățile rurale, atunci când o familie se întemeia, comunitatea participa unită, împreună, la construirea unei case pentru tinerii căsătoriți. Claca, căci așa se numea, era obiceiul ce făcea parte din normalitate și-i făcea viața omului mai ușoară. Se adunau cu mic cu mare, munceau, își împărtășeau unul altuia meșteșugurile, cântau, se spuneau povești și în final, împreună, făceau să fie viața mai ușoară.

În ziua de azi suntem prea individualiști să ne mai ajutăm unul pe altul; comunitățile, paradoxal, sunt mai mari de 150 de persoane și totuși marea noastră majoritate pentru a avea o casă trebuie să muncim 20-30 de ani. Dacă o zi pe săptămână am face ceva pentru comunitatea noastră, oare nu ne-ar fi viața mai ușoară? Oare nu ar fi soluția să punem capăt problemelor majore și să scăpăm și de criza financiară? Oare nu acestă dezbinare și acest individualism ne-a făcut viața grea?

Vă aștept părerile!

Mi-a plăcut mult articolul despre respectarea cuvântului dat, şi am îndrăznit să scriu şi eu ceva despre cinste.
Există ceva ce nu se poate cumpăra cu bani? Da: cinstea!
Este o vorbă în popor: „dacă ai bani, poți să cumperi orice, totuşi sunt două lucruri pe care nu le poţi cumpăra chiar dacă ai bani: sănătatea şi cinstea.”
Pe lângă multe lucruri pe care le deţine un om, cinstea e cel mai de preţ lucru. Un om, oricât de sărac ar fi, dacă e cinstit  nu-şi va cerşi niciodată pâinea. Pentru că, deşi se pare că în ziua de azi nu prea există cinste, totuşi există oameni care apreciază acest lucru şi caută oameni cinstiţi.
E greu să fi cinstit într-o lume necinstită, dar de ce să renunţăm la un lucru aşa de preţ pe care nu am dat bani şi pe care îl putem avea?
Ce te costă să fii cinstit? De ce să iei ceva ce nu-ţi aparţine? De ce să trăieşti cu frica şi cu spaima „oare nu mă vede nimeni”?
Trebuie să învăţăm să dăm înapoi ceea ce nu ne aparţine de drept; trebuie să învăţăm să fim cinstiţi, iar dacă vom face aşa, atunci când va veni seara şi vom face o retrospectivă a zilei, vom respira ușuraţi că nu am trăit acea zi degeaba, că a mai trecut o zi în care am facut o faptă bună, iar somnul nostru va fi dulce şi liniştit.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate