nastere | BSG

geto-daciDacilor nu le era frică de moarte. Pentru ei, moartea era o bucurie, o ușurare, o eliberare. Se bucurau de viață, dar stăteau demni în fața morții.

Iulian Apostatul, un împărat roman care a domnit între 361 – 363, spune despre împăratul Traian că a zis:

„…După ce am primit Imperiul, amorțit parcă și dezlânat de-a binelea din pricina tiraniei care îl încătușase multă vreme și de incursiunile geților, eu singur am cutezat să lovesc popoarele de dincolo de Dunăre și i-am nimicit pe geți, cei mai războinici ce-au fost vreodată, nu numai prin vlaga lor trupească, ci și datorită celor care i-a convins Zalmoxis, zeul venerat la ei. Convinși că nu mor niciodată, ci numai își schimbă lăcașul, ei înfruntă moartea mai bucuroși decât dacă ar porni într-o călătorie…”

Geograful antic Pomponius Mela nota în lucrarea “Chorographia” următoarele despre strămoșii noștri:

„Deși locuiesc într-un singur neam, tracii se deosebesc între ei prin nume și moravuri. Unii sunt crânceni și gata de moarte – mai ales geții. Acest lucru vine din credințele lor deosebite. Unii cred că sufletele celor ce mor au să se întoarcă; alții cred că, deși ele nu se întorc, nu pier, ci trec într-o altă lume, mai fericită; alții, în sfârșit, cred că ele mor de-a binelea, dar e mai bine astfel, decât să trăiască. De aceea, la unii din ei se bocește la naștere și se jelește soarta celor nou-născuți; dimpotrivă, serbează îngropăciunile și le celebrează prin cântece și jocuri ca pe niște sărbători religioase. Femeile nu sunt nici ele mai slabe de înger. Dorința lor cea mai de seamă e să fie ucise deasupra corpurilor bărbaților lor morți și să fie îngropate împreună cu ei.”

Bibliografie: Busuioceanu, Alexandru, Zamolxis, București, editura Meridiane, 1985.

 

„A cumpăra”  cred că este verbul preferat al femeilor. Iar când aud cuvântul „cumpărături” cred că le bate inima cu o putere de două ori mai mare. Vă spun asta pentru că văd reacţia soţiei mele când spune că merge la cumpărături. Pur şi simplu radiază de fericire.
Sunt puţine lucrurile care pot face o femeie fericită. Momentul culminant al fericirii soţiei mele cred că a fost când am îngenunchiat şi am deschis cutiuţa unde se afla frumosul inel de logodnă. Avea o sclipire în ochi pe care nu o mai văzusem până atunci.
Dar sclipirea a revenit când am mers să ne alegem verighetele. „E din cauza emoţiei pe care o simte la gândul nunţii.” M-am gândit eu. Dar, ce să vezi? Am mers în altă parte să-şi caute un colier frumos de mireasă – aceeaşi sclipire.
Nunta a trecut, a trecut şi timpul şi a venit pe lume şi prima bucurie: o fetiţă. Ştiind dinainte sexul copilului, am mers să-i cumpărăm cerceluşi, să-i pună în urechiuşe imediat după naştere. Şi atunci am fost sigur: sclipirea din ochi şi faţa care radia apăreau la vederea bijuteriilor.
De atunci, când vreau s-o văd fericită, îi fac cadou o bijuterie, şi toată supărarea şi oboseala îi dispar. :)


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate