Napoleon | BSG

Iată continuarea peripeţiilor celebrului diamant Regentul.

Cu toate măsurile de siguranţă care au fost luate, preţiosul briliant a fost furat din seiful tezeurului regal al Franţei, în 1792, împreună cu alte diamante, coroana, sceptrul regal şi o mulţime de alte obiecte din aur încrustate cu pietre preţioase. Au mai fost furate vesela de aur, cupe şi vase din cristal de stâncă de agat, împreună cu celebrul potir de onix – agat al abatelui Suger.

Hoţii  au escaladat o coloană şi s-au strecurat pe feresatră, intrând în palatul Tuileries, unde era tezaurul. În zadar a făcut poliţia anchete şi interogatorii, că nu au aflat nimic. După un timp a sosit o scrisoare anonimă în care scria că tezaurul furat se afla îngropat lângă Champs Elysées, în plin centrul Parisului, într-un şanţ din Aleea Văduvelor. Toată lumea credea că e o farsă, dar, totuşi, au mers să sape în locul respectiv, unde chiar era îngropat tezaurul. Nici acum nu s-a aflat motivul acestui furt şi al dezvăluirii ascunzătorii, furtul fiind considerat unul dintre cele mai mari din istoria modernă a bijuteriilor.

Celebritatea diamantului Regent se datorează, în mare parte faptului că, în anul 1804, în timpul festivităţilor de încoronare a lui Napoleon Bonaparte, el se găsea montat în spada acestuia.

După înfrângerea lui Napoleon se restaurează dinastia Burbonilor, sub Ludovic al XVIII – lea. Acesta ia diamantul cu el când se refugiază la Gand, atunci când Napoleon revine din exilul pe insula Elba şi îl readuce la Paris după ce Napoleon e înfrânt la Waterloo.

Carol al X – lea, care urmează la tron, în timpul revoluţiei din 1830 ia diamantul cu el atunci când e refugiază la Rambouillet. Dar o unitate a gărzii naţionale îl descoperă şi readuce Regentul la Paris.

Este purtat apoi de frumoasa soţie a lui Napoleon al III – lea, iar după capitularea acestuia, Regentul, alături de alte bijuterii preţioase este ascuns, ca să nu fie luat drept pradă de război, întâi în arsenalul portului Brest, apoi în escala unei nave.

În 1886, o mare parte din tezaurul Franţei s-a vândut, dar Regentul a fost păstrat în patrimoniul ţării, trecând cu bine şi peste cele două războaie mondiale.

Acum, el poate fi admirat în muzeul Luvrului. Puţină lume însă cunoaşte istoria zbuciumată a acestui diamant şi faptul că a asistat la o mare parte din istoria Franţei, trecând prin mâinile multor personalităţi istorice de renume mondial.

 Bibliografie: Galia Maria Gruder, O istorie fascinanta a pietrelor preţioase, Bucureşti, Editura Tritonic, 2004.

La noi, turcoazul se mai numește și peruzea, cuvânt care vine din limba turcă. Este o piatră albastră ca cerul și opacă, fiind foarte iubită în Orientul Apropiat. În Evul Mediu, turcoazele erau folosite, pe lângă bijuterii, și la ornarea armelor și a cailor. În vechile credințe ale popoarelor orientale, turcoazul poseda puteri magice.
Turcoazele sunt ușor de prelucrat, având o duritate scăzută. Formula chimică a turcoazului este: fosfat bazic hidratat de cupru și aluminiu. Culoarea albastră este dată de cupru, iar dacă în compoziție se mai adaugă şi fier, culoarea lor bate înspre verde.
Printre femeile celebre care au îndrăznit să poarte aceste pietre semiprețioase și să le facă „la modă” se numără soția lui Napoleon Bonaparte, Josefina, și regina Victoria a Angliei, care a domnit între anii 1837 – 1901.
Turcoazul este piatra ce îi corespunde semnului zodiacal din horoscopul european: Săgetător.
Se spune că cei care poartă această piatră nu au așa poftă de mâncare (deci, e bun pentru slăbit), are proprietăți de dezintoxicare și accelerează regenerarea țesuturilor, revitalizând organismul. De asemenea, ajută în cazul infertilității și al impotenței.
Turcoazul acționează și asupra dezvoltării conștiinței superioare; echilibrează capacitatea de exprimare, da hotărâre, siguranța de sine și apără împotriva magiei negre. De asemenea, se mai spune că îi aduce noroc celui care îl poartă.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate