muzeu | BSG

ilias lalaounis brățarăEtnoarheologia studiază societatea modernă și face legături cu civilizațiile unor epoci mai vechi.

Dacă veți călători în Grecia, Atena, aveți posibilitatea de a vizita unicul muzeu dedicat bijuteriei contemporane, creațiile întemeietorului direcției etnoarheologice din arta contemporană a bijuteriilor, meșterul și artistul – bijutier grec, Ilias Lalaounis, cunoscut în întreaga lume. Sunt expuse 24 de colecții care cuprind peste 4000 de bijuterii și ornamente mici dedicate istoriei confecționării bijuteriilor. În permanență sunt expuse 3000 de piese, create în perioada 1940 – 1992.

Ilias Lalaounis este singurul bijutier căruia i-a fost conferit titlul de membru-corespondent al Academiei Franceze de Arte Frumoase. El a început să lucreze în 1940 în atelierul unui unchi de-al său. În acea perioadă, producția grecească de bijuterii era reprezentată în principal de lucrări ornamentale, destul de stereotipice, în aur și argint. După o profundă însușire a tradiției artistice a Greciei Antice, Lalaounis și tovarășii săi de idei au contrapus propriile colecții: „Cultura Clasică și Elenă” și „Cultura Minoică – Miceniană” a giuvaergiei tradiționale. Aceste lucrări presupuneau o redare artistică originală a celor mai vechi podoabe, fresce, detalii arhitecturale, ba chiar și a instrumentelor și armelor. Spre exemplu, broșele create de Lalaounis reproduceau în miniatură decorul scuturilor cu care erau acoperii ostașii răpuși.

De un deosebit interes din partea meșterului bijutier s-au bucurat lănțișoarele de aur cu diferite împletituri, care se terminau cu capete de animale: lei, cerbi, tauri și șerpi. Lalaounis a utilizat cu succes și „nodul lui Heracle” – o împletitură elegantă a două bucle, trecute una prin alta. El a redat în aur acest element și l-a înfrumusețat cu cristal de stâncă sau sodalit.

Artistul nu copia bijuteriile antice, ci din contră, încerca să se elibereze de influența originalului. Își fixase drept scop o tratare contemporana, liberă, dar executată iscusit, a temelor antice. Arta Greciei Antice i-a folosit ca punct de pornire și pentru multe alte direcții ale căutărilor sale artistice.

În creația sa, Lalaounis utilizează în principal aurul. În ultimele stadii ale execuției, podoaba era cufundată adesea în aur de 22 carate, pentru a-i conferi o textură moale și senzația aurului pur. El este primul bijutier al secolului XX care a utilizat pe o scară atât de largă aurul de 22 carate, pe care l-a numit cel mai „uman”dintre materiale.

Bibliografie: Aurul Lumii, Frumuseți si celebrități, Autor fragment: Oksana Fais, Editura Arc, Chișinău, 2005.

rhytonul-de-la-PoroinaLa formarea bazei poporului nostru, cultura şi civilizaţia geto – dacă au fost elementul cel mai important. Spuneam şi în alte articole că dacii erau meşteri foarte pricepuţi, existând pe teritoriul Daciei numeroase ateliere de orfevrărie (prelucrare a aurului), şi argintari iscusiţi. Dovadă stau obiectele care au fost descoperite de-a lungul timpului pe aceste pământuri, prezentând chipuri de oameni, animale şi diferite motive, cum ar fi soarele, frânghia sau floarea vieţii, motive care încă dăinuiesc în arta populară, fiind prezente şi acum în anumite sate din România.

Printre cele mai importante obiecte descoperite la noi, care stau mărturie evoluţiei civilizaţiei dacice dinainte de cucerirea romanilor este alături de Tezaurul de la Perşinari, brăţările Dacice, Tezaurul de la Pietroasa, Coiful de aur de la Poiana Coţofenesti, Rhytonul  de la Poroina, din Mehedinţi.

Rhytonul de la Poroina, din judeţul Mehedinţi are o vechime estimată între 2300 şi 2500 de ani, aşadar datând din anii 500 – 300 î. Hr.

Denumirea de „rhyton” provine de la termenul antic grecesc rhein – a curge. Este un vas folosit în ritualuri, la început fiind un corn, iar mai târziu având formă zoomorfă (de animal). Un astfel de vas avea două orificii, unul larg prin care se turna lichidul şi unul îngust, prin care se bea şi care putea fi ţinut astupat cu degetul mare. Cel mai adesea, din rython se bea vin.

Rythonul de la Poroina este din argint, cu unele părţi aurite având 9 centimetri în diametru la buză, înălţimea de 28 de centimetri, iar greutatea de  aproximativ 350 de grame. Are forma unul cap de taur, însă fără coarne şi urechi, găvanele ochilorfiind goale (toate acestea existau iniţial).

Pe rhyton sînt reprezentate patru personaje îmbrăcate în chiton, cu braţele şi cu picioarele goale. Două sunt aşezate pe scaune fără spătar, ţinând în mână câte un rhyton.

În realizarea decoraţiei rhytonului se întîlnesc elemente tipice traco-getice.

Astăzi, Rhytonul de la Poroinaeste expus în sala Tezaur a Muzeului Naţional de Istorie a României, în Bucureşti.

 


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate