milenii | BSG

Poate uneori avem impresia că în vechime oamenii nu se machiau deloc, însă nu e aşa. Farduri au existat şi în urmă cu mii de ani, numai că sub altă formă.

Femeile egiptene îşi sporeau farmecul folosind farduri pentru ochi, obraji şi buze. Ne stau mărturie chipurile fardate din fresce, dar şi vase şi cutii impresionante pentru farduri şi uleiuri, realizate artistic, din piatră sau ceramică arsă, descoperite în necropole. Fardurile erau preparate folosindu-se pietre semipreţioase pentru culoare şi strălucire. Astfel, ele îşi vopseau pleoapele cu uleiuri aromate care conţineau praf verde de malachit sau praf albastru de lapis – lazuli.

Faraonii, dar şi preoţii şi demnitarii foloseau de asemenea diferite cosmetice şi uleiuri aromate, cu care se ungeau pe trup.

Frumoasa regină Cleopatra este renumită pentru atenţia deosebită pe care o acorda aspectului estetic. Ea a fost numită cea mai frumoasă şi cochetă femeie a tuturor timpurilor.

Femeile din Roma antică se fardau cu pudră de aur, sprâncenele, pleoapele şi genele erau pictate cu negru, cu ajutorul cărbunelui, iar gura era fardată cu roşu. Bărbaţii romani îşi vopseau tălpile şi unghiile picioarelor cu roşu şi  foloseau şi ei cărbune negru pentru gene şi sprâncene.

 În Grecia antică,  femeile îşi albeau tenul cu calcar sau carbonat de plumb, îşivopseau genele cu funingine şi le fixau cu albuş de ou, iar pentru epilare se folosea un produs pe bază de arsenic.

Bibliografie: Galia Maria Gruder, O istorie fascinanta a pietrelor preţioase, Bucureşti, Editura Tritonic, 2004.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate