medicina | BSG

colloidal-goldAurul a fost utilizat în medicină de mii de ani, utilizarea lui în acest domeniu purtând numele de crisoterapie, denumirea venind de la cuvântul grecesc chrysos, care înseamnă aur.

Aurul potabil era folosit ca băutură purificatoare, fiind utilizat sub formă de praf sau fulgi.

Alchimiștii erau convinși că aurul este un panaceu (panaceu – nume dat odinioară unor medicamente despre care se credea că ar putea să vindece orice boală; leac, remediu universal).

Se știe că aurul ajută la menținerea și tratarea afecțiunilor asociate sistemului circulator. Ajută când e vorba de hipertensiune, previne accidentele vasculare, varice,  hemoroizi, infarct miocardic, aritmii, și altele. Artrita reumatoidă este tratată tot cu ajutorul prețiosului metal, începând cu anul 1929, când i-au fost descoperite aurului proprietățile antiinflamatoare de către un doctor francez.

De asemenea, aurul curăță organismul de impurități, fiind un puternic antioxidant (împiedică acțiunea de oxidare).

Aurul întărește sistemul imunitar, ferind organismul de infecții și boli.

Totodată, aurul ajută la refacerea celulelor nervoase la persoanele care au trecut de vârsta tinereții. Astfel, previne scleroza cerebrală sau demența, pierderea memoriei, senilitatea sau celebra boală Alzheimer.

În ultimii ani, aurul a început să fie folosit și în tratamentul cancerului sau HIV.

Și în stomatologie, aurul a fost un aliat de nădejde, fiind folosit pentru proteze dentare, deoarece nu ruginește, este tolerat foarte bine de organism și este maleabil. Mai apoi a fost înlăturat, treptat, când au apărut dinții de porțelan.

 Utilizarea aurului în medicină este în continuă dezvoltare, mereu descoperindu-se noi întrebuințări ale acestui metal prețios.

 

medalion-perlaInițial, perlele aveau valoare metafizică; perla era emblemă a forței regeneratoare și simbol al unei realități transcendentale, care se afla dincolo de sfera lumii materiale și făcea conexiunea omului cu energia universului, cu divinitatea.

Un imn din Atharva Veda (text sacru din Hinduism) proslăvește perla astfel:

„Născută din vânt, din aer, din trăsnet, din lumină, fie în puterea cochiliei zămislite în aur, perla să ne apere de teamă! (…) Tu ești unul dintre aururi (perla este unul dintre numele date aurului), tu te-ai născut din Lună. (…) Prelungește-ne viața! Oasele zeilor s-au prefăcut în perlă. Prind viață și se mișcă în sânul apelor. Te port pentru viață și vigoare, și forță, te port pentru viață lungă, viață de o sută de toamne. Perla să ne ocrotească!”

La greci, perla era emblema dragostei și a căsătoriei.

Acum, în zilele noastre, perla a păstrat, în Occident, numai valoarea de „piatră prețioasă”.

La chinezi, perla este considerată un leac datorită virtuților ei fertilizante. Autorii chinezi au relevat asemănarea dintre perla care se naște în stridie și fetus.

Atât în medicina orientală, cât și în cea occidentală, perla a jucat un rol important.

Autorul hindus Thakur analizează amănunțit proprietățile medicinale ale perlei, folosită ca tratament împotriva icterului, demenței, și care poate să-i vindece pe cei posedați de diavol. Mulți alți medici iluștri din trecut, precum Carka sau Narahari (medic din Kașmir, în secolul XIII) recomandă perle ca leac. Cel din urmă o recomandă pentru bolile de ochi, ca antidot pentru otrăvire, leac pentru tuberculoza pulmonară/ftizie, și ca sursă de forță și sănătate pentru om.

Medicina arabă atribuie perlei virtuți identice.

În China se folosea doar perla virgină, neperforată, în medicină, crezându-se că vindecă orice boală de ochi.

Toate aceste roluri pe care perla le avea în medicină se datorau, firește, importanței pe care a avut-o în trecut în religie și magie, și credinței oamenilor.

Filozoful englez Francis Bacon spune despre perlă că, dacă e în contact cu corpul uman, îi asigură acestuia longevitatea, deoarece îl conectează la izvoarele energiei, la fertilitatea universului.

 Mai apoi, s-a trecut de la toate acestea la valoarea materială a perlei, trecându-se astfel de la valoarea sacră la cea profană. Însă natura prețioasă a acestui minunat obiect nu este afectată cu nimic de această schimbare.

Bibliografie:

Eliade, Mircea, Imagini și simboluri, București, Editura Humanitas, 1994.

aur monoatomicCele mai vechi atestări ale folosirii aurului în medicină provin din Alexandria–Egipt. Cu mai mult de 5000 de ani în urmă, egiptenii consumau aur pentru purificare corporală, mentală şi spirituală. Anticii credeau că aurul în corp funcţionează ca stimulator al forţei vitale şi accelerator al vibraţiilor la toate nivelele. Alchimiştii din Alexandria au creat chiar şi un elixir făcut din aur lichid, convinşi fiind că aurul este un metal mistic ce reprezintă perfecţiunea materiei şi că prezenţa lui în organism ar revitaliza, întineri şi vindeca o multitudine de boli, ar readuce sănătatea perfectă.

Dacă însă aurul metalic este supus unui proces de transformare ce are ca rezultat ruperea legăturii de valență dintre atomi, atunci el devine așa-numitul aur monoatomic, care este hidrosolubil şi care nu mai conține nici o structură metalică. El devine astfel complet asimilabil, iar proprietățile lui devin efectiv miraculoase. Miracolul se produce, printre altele, şi datorită faptului că, având structura de dimensiuni subnanometrice (atom cu atom), el pătrunde prin membrana celulară şi chiar mai adânc, acolo unde coloizii nu pot ajunge. În nucleul celular, elementele monoatomice intervin asupra structurii ADN, iar în structurile numite microtuburi celulare, ajută la realizarea comunicării pe care acestea o realizează. Se știe faptul că electroliza presupune apă, săruri şi curent electric.

Pentru ca materialele electrolitice să pătrundă la nivel celular, ele trebuie să aibă dimensiuni foarte reduse. Aurul monoatomic, alături de celelalte elemente monoatomice, ajută astfel la transmisia de informaţie din celulă în celulă, de la periferia organismului până la creier şi invers.

Aurul monoatomic este legat de alchimie, iar aceasta este legată nemijlocit de Enoch la evrei, Toth la egipteni şi Hermes Trimegistus la greci, de fapt unul şi același personaj. Este pretins că acest om a ascens ingerând picături albe, este omul care nu a murit niciodată, ci a transcens pentru că a ajuns perfect.

Bibliografie:

Iliescu, Dragoș, ORMUS – Aur Comestibil, Adevãrul despre Piatra Filozofalã, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, București, 2010.

Numele rubinului provine din latină, de la „ruber”, care înseamnă „roşu ca sângele, ca focul sau ca vinul”.

Rubinul este o varietate a oxidului de aluminiu, sau corindon. În vechime era considerat piatra dragostei pătimaşe, a vieţii, a puterii divine, vindeca boli şi dădea putere şi inteligenţă celor născuţi în luna iulie sau în zodia racului.

Cei ce plecau la război, purtau mereu cu ei un talisman cu rubin, în credinţa că îi va salva de la moarte pe câmpul de bătălie. Cunoscuţi pentru acest lucru au rămas în istorie ducii Burgundiei, Petru cel Mare şi Ginghis – Han.

Pe lângă duritatea foarte mare a rubinelor, care le fac să-şi menţină strălucirea şi frumuseţea mii de ani, la fel ca safirele, rubinele au o proprietate foarte interesantă, numită „asterism”. Dacă priveşti piatra prin transparenţă, se observă nişte steluţe luminoase, care se deplasează în timp ce rotiţi nestemata.

Secolul XX a adus rubinelor  o nouă îndeletnicire: crearea laserului. În mod normal, laserul se obţine prin tăierea unui cristal de rubin sintetic sub formă de bastonaş ce se argintează la capete. Asupra lui se proiectează un fascicol de lumină verde şi imediat unul de culoare roşie. Primul fascicol de lumină verde face ca atomii de crom să se deplaseze pe orbite instabile, iar lumina roşie  îi readuce brusc pe orbitele iniţiale. Astfel se obţine un fulger intens de lumină roşie, care întrece de un milion de ori intensitatea luminii emisă de o suprafaţă echivalentă din soare.

Laserii au astăzi nenumărare utilizări în medicină, radiofonie, telecomunicaţii, secţionarea metalelor şi mineralelor, radioastronomie etc. Viitorul le aparţine, vorbindu-se chiar de călătorii cosmice mai târziu, cu ajutorul laserilor.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate