Luna | BSG

Romanii atribuiau fiecărui zeu un anume metal:

Zeus, regele zeilor greci, a devenit Jupiter la romani. El era considerat stăpânul zeilor şi al oamenilor. Lui îi aparţinea cositorul, sau plumbul alb.

Războinicul zeu Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar și războinic Mavors, cu zeul etrusc Maris și cu zeul grec al războaielor, Ares. Lui îi aparţinea fierul şi, după el a fost denumită ziua de Marţi.

Mercurius (sau Mercur) era mesagerul/solul zeilor) Mercur era și zeul comerțului/negustorilor. Lui îi aparţinea mercurul, sau argintul viu. După zeul Mercur a fost denumită ziua de Miercuri.

Venus este numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei, frumuseții și fertilității. Inițial o veche divinitate de origine latină, protectoare a vegetației și a fertilității, ea a fost identificată apoi cu Afrodita.  Ziua de vineri a fost denumită după ea, şi cuprul era metalul cu care era asociată.

Saturn veghea la muncile agricole și roadele pământului. În evul mediu, el era cunoscut ca fiind zeul roman al agriculturii, justiției și dreptății. După el a fost denumită ziua de sâmbătă (saturn’s day – saturday), iar lui îi aparţinea plumbul obişnuit, denumit şi plumb negru.

Luna era cea care era mereu asociată cu argintul. Ziua de luni îi e dedicată acestei regini a nopţii, care, la romani era reprezentată de o femeie frumoasă şi strălucitoare, care se plimba într-un car de argint. Luna era numită Selene de către greci.

Soarele, sau Sol, la romani, veche divinitate de origine sabină, era identificata cu Helios, din mitologia greacă. El era închipuit ca un tânăr frumos, care aude şi vede totul. El străbătea zilnic bolta cerească, într-un car tras de patru cai iuţi; seara coboara în  ocean, răcorindu-şi caii înfierbântati, iar el se odihnea  într-un palat de aur, de unde pornea iar la drum a doua zi. Cu soarele strălucitor era asociat aurul, despre care se spunea că-i aparţine. Tot lui i-a fost dedicată ziua de duminică (sun’s day – sunday).

Cristale-pretioase-semipretioase-pietre

Oamenii au fost dintotdeauna superstiţioşi. Astfel, ei legau pietrele preţioase şi semsemipreţioase de lunile de naştere, luându-le drept talismane:

Ianuarie – cuarţ roz şi granatul

Februarie – ametist şi onix

Martie – jaspul şi turmalina

Aprilie – diamantul, safirul şi cristalul de stâncă

Mai – smaraldul şi agatul

Iunie – perla şi calcedonia

Iulie – rubinul şi carneolul

August – onixul şi saardonia

Septembrie -cristolit

Octombrie – opal şi acvamarin

Noiembrie – topazul

Decembrie – turcuazul şi zirconul

Superstiţia mergea şi mai departe, iar pietrele se purtau în funcţie de ziua săptămânii, în funcţie de culoare, ştiind că îi influenţează.

Luni, fiind ziua lunii de pe cer, se purtau pietrele albe, cu excepţia diamantului.

Marţi este ziua zeului războiului, Marte, aşadar, ziua sângelui. Se purtau pietrele roşii, precum rubinul, spinelul etc.

Miercuri, ziua planetei Mercur, ziua care reprezintă gândirea, intelectul şi  înţelepciunea. Acum se purtau pietrele albastre.

Joia era dedicată pietrelor mov şi violet, precum ametistul şi safirul violet.

Vineri – de ziua zeiţei frumuseţii, Venus sau Afrodita se purta verdele smaraldului, precum culoarea apei din care s-a născut.

Sâmbăta, de ziua lui Saturn, se purta diamantul.

Duminica, de ziua soarelui, se purtau pietre de culoare galbenă, precum topazul sau safirul galben.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate