Juno | BSG

cresus-2Funcţiile banilor, ca măsură a valorii, s-au dezvoltat odată cu apariţia monedelor, fiind prima inovaţie din  istoria multimilenară a banilor.

Primele monede au fost bătute în secolul al VII – lea, înainte de Hristos, de către un rege al Lidiei, şi anume Cressus. Acesta bătea şi monede din argint, dar a primit brevetul de inovaţie a baterii monedelor din aur.

În jurul anului 250 Î.e.n, la Roma apare prima monedă de aur, de acolo venind şi denumirea de monedă, pentru că într-un templu al zeiţei din acea vreme, zeiţa lunii, Junona,  s-a instalat primul atelier al romanilor de batere a monedelor. Monedele au fost numite Juno Moneta.

În timp, baterea monedelor a devenit un însemn al unităţii, independenţei şi suveranităţii unui teritoriu. Pe atunci, toţi regii îşi doreau să-şi bată propria monedă, care să le poarte însemnele şi efigia.

Numai în epoca modernă s-au bătut 1400 de monede şi cca 500-600 suverani şi-au pus însemnele şi efigia pe ele.

În ceea ce priveste forma şi confectionarea monedelor de aur, se spune că nu era una tocmai atractivă, deoarece aveau un aspect neuniform, ceea ce făcea imposibilă deosebirea celor autentice de cele false.

Bucăţile de aur se tăiau sau decupau în mici discuri sau lentile ovoidale, care se puneau apoi între două matriţe  facute dintr-un material mai dur şi apoi erau bătute cu ciocanul, până când însemnele respective se imprimau. De acolo vine şi expresia „batere a monedelor”, în loc de fabricare sau confecţionare.

Bibliografie: Aurul, mit şi  realitate, editura Junimea, Iaşi, 1981.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate