istoria | BSG

Aztecii erau populațiile precolumbiene, din America de Nord și Centrală, din partea centrală a Mexicului de azi.

Există numeroase mărturii referitoare la obiectele de podobă şi arta bijuteriilor la azteci. Toltecii, un popor migrator din nord, de pe teritoriul actualului Mexic, cunosteau meşteşugul prelucrării aramei, bronzului şi aurului şi practicau aurăria. După cucerirea spaţiului mexican, aztecii au lăsat baştinaşii să se administreze singuri, cerând ca tribut diverse produse, de la pene de păsări tropicale rare (se realizau adevărate opere de artă din astfel de pene, unele dintre ele găsindu-se şi astăzi la muzeul de arheologie din Ciudad de Mexico), la pietre preţioase, aur şi argint.

Aurul a fost printre primele metale prelucrate de azteci, datorită faptului că aurul, la fel ca şi argintul, are punctul de topire mai jos decât alte metale.

În credinţa aztecilor, aurul şi argintul erau considerate “excrementele zeilor”, crezând, datorită culorii şi strălucirii, că erau fecalele soarelui (aurul) şi ale lunii (argintul).

Încrustaţiile deosebite, executate pe mici bucăţi de piatră colorată, de jad sau de scoică, de ametist sau de tucoaz, erau fixate cu clei vegetal pe un suport din lemn. Pietrele decorative astfel obţinute se aplicau apoi pe diferite podoabe. Celebrele măşti aztece, cele mortuare sau cele purtate de dansatori în timpul anumitor ceremonii religioase, aveau astfel de încrustaţii.

Ca şi acum,  avuţia indica rangul  unui  individ, astfel că nobilii azteci purtau la gât şiraguri şi salbe de jad şi smaralde, de care atârnau  clopoţei. La palatul din Moctezuma (acum un oraș mic din centrul statul mexican Sonora), se pregătea, la mesele şi orgiile spectaculoase, o licoare din cacaua, servită în cupe din cal mai fin aur.

Războinicilor de grad inferior sau populaţiei de rând nu îi era permisă nici măcar o amuletă din pietre, aur sau pene rare.

Istoricul renumit Kirckeberg spunea că, pe câmpul de lupta, bătăliile aztecilor erau spectaculoase datorită veşmintelor scânteietoare, confecţionate din fire de aur şi ornamentate cu pietre preţioase şi cu pene multicolore. El afirmă că nicio altă armată din lume nu a oferit un spectacol atât de fantastic precum aztecii.

Cel din imagine este Moctezuma I (n. circa 1398 – d. 1469), al cincilea rege aztec. El a domnit în Imperiul Aztec la sosirea spaniolilor în America Centrală.

Spuneam în articolele trecute că printre primii care au început să confecţioneze bijuterii au fost dacii, cretanii (minoicii), semiţii şi egiptenii.

În Persia antică existau, de asemenea, numeroşi meşteşugari şi bijutieri care realizau, pe lângă podoabe, şi veselă din aur, bronz şi argint, utilizând metale importate din Cipru, Palestina, zona Caucazului sau India. Persia exporta multe articole şi obiecte de podoabă şi pietre semipreţioase.

Când Alexandru Macedon a cucerit Persia, în prada sa de război au existat, printre alte mii de comori, pahare imense din aur masiv,  cântărind 2216 kg, iar cupele mari, încrustate cu pietre semipreţioase aveau greutatea de 1679 kg.

Alexandru, rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.), a fost unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie. Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe greci stăpâni ai Orientului Apropiat. La moartea sa, la vârsta de 33 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. Trupul său a fost înhumat la Alexandria, fiind pus într-un sarcofag de aur, iar mai târziu într-o caseta mare tot din aur.

În drum spre monumentul funerar, Ptolemeu a deturnat convoiul funerar, şi a dus sarcofagul cu trupul regelui în Memphis, Egipt. Succesorul acestuia, Ptolemeu al II-lea Filadelful, a mutat sarcofagul în Alexandria, unde va şi rămâne vreme îndelungată. Ptolemeu al IX-lea Latiros, unul dintre succesorii lui Ptolemeu I, topeste sarcofagul de aur pentru fabricarea de monezi, aâezand trupul regelui într-o casetă de sticlă. În cele din urma, în anul 200, împaratul Septimius Sever a închis mormântul regelui pentru public.

Astăzi, „Sarcofagul lui Alexandru cel Mare” poate fi văzut la Muzeul de Arheologie din Istanbul.

 Bibliografie: Schottek, Ida, Să cunoaştem metalele şi pietrele preţioase, Bucureşti, Editura Ceres, 1993.

De-a lungul anilor, chiar cu milenii în urmă, oamenii nu şi-au făcut doar unelte care-i ajutau în a supravieţui şi a evolua, ci au fost preocupaţi să-şi confecţioneze şi obiecte de podoabă, care mai de care mai frumoase.

Printre primele bijuterii apar în Creta şi au fost purtate de către civilizaţia minoică, cea care este considerată a fi prima civilizaţie adevărată a Europei. Purtau bijuterii atât bărbaţii, cât şi femeile. Conducătorii poporului obişnuiau să poarte în luptă un coif de aur care semnifica puterea şi măreţia. Imaginea de mai sus este o frescă din palatul de la Knossos, din Creta.
Egiptenii antici au fost, de asemenea, iscusiţi în arta creării bijuteriilor, fiind printre primii care au prelucrat aurul. Obiectele mari din aur erau purtate de regi şi regine, bătute cu pietre preţioase şi semipreţioase, fiind, de asemenea, un simbol al puterii.

Semiţii, originari din deşerturile Arabiei,  erau triburi nomade care s-au stabilit în Mesopotamia,  începând cu mileniul al treilea î.Hr.. Ei i-au asimilat pe sumerieni, preluând de la ei legendele, unele obiceiuri  sau meşteşuguri. Primii dintre semiţi, care au cucerit aceste locuri, au fost akkadienii. Ei au creat regatul Babilonului, care, sub conducerea lui Hammurapi (1793-1750 î.Hr.), a devenit un stat mare şi puternic.

Limba akkadiană adoptă, la mijlocul mileniului III, î. Hr., scrierea cuneiformă inventată de sumerieni (adâncituri în formă de cuie, săpate în piatră sau imprimate pe tăblițe de argilă), devenind limbă internațională în comerț, cultură, diplomație.

În Sumer şi Akad existau meşteşugari care uimeau lumea prin măiestria cu care lucrau obiecte din aur, argint şi fildeş. Negustorii au răspândit apoi aceste bijuterii în ţările bazinului mediteraneean.

Aceste obiecte sunt considerate minuni ale lumii antice, fiind acum păstrate şi păzite cu străşnicie în multe dintre muzeele lumii.

  Bibliografie: Schottek, Ida, Să cunoaştem metalele şi pietrele preţioase, Bucureşti, Editura Ceres, 1993.

Trecuseră o sută de ani de la descoperirea aurului din Siberia şi de la călătoriile primului pionier rus, Alexandru Andreevici Baranov, care a cercetat Alaska.  Acesta, împreună cu câţiva vânători ruşi, au luat în stăpânirea Rusiei şi ţinuturile cu livezi de portocali ale Californiei. Aici au întemeiat multe aşezări, printe care şi colonia Ross, de la poalele munţilor Sierra Nevada.

Printre primii emigranţi care au sosit în aceste locuri în 1847 a fost şi elveţianul Jean Scutter, care a cumpărat de la ţar colonia Ross. Într-o zi, când tâmplarul său, Marshall, tocmai terminase de construit un joagăr, a observat numeroase boabe strălucitoare în nisipul din prundul unui râu. Sutter, după ce a examinat nisipul, şi-a dat seama că era plin de boabe de aur. Vestea a mers mai departe, până a ajuns la urechile unor trapperi (vânători nomazi care prind animale cu curse) şi vagabonzi. Aceştia au năvălit în albia râului şi au distrus ferma lui Sutter. La câteva luni de la descoperirea tâmplarului, 10.000 de oameni se aflau la poalele munţilor Sierra Nevada.

Pe pământurile Californiei locuiau indieni din triburile atapasci şi şoşoni. Aceştia s-au opus înaintării albilor. Dar singurele lor arme erau săgeţile de lemn şi topoarele din piatră şlefuită, aşa că au putut fi exterminaţi foarte uşor, până la ultimul, de către cruzii colonişti europeni.

Cam în acelaşi timp cu descoperirea aurului din California, un polonez pe nume Strzelocki a găsit aur în Munţii Albaştrii din Australia. Guvernatorul de atunci, l-a rugat pe polonez să ţină secret descoperirea sa, de frică să nu se întâmple şi în ţinutul său „nebunia aurului”. Secretul a fost păstrat până în anul 1851, când un cioban a descoperit un „bolovan strălucitor” de 84 de kilograme pe câmpul de la Ballart. Acesta a fost cel mai mare bulgăre de aur descoperit pe pământ până acum.

În fiecare zi, cel puţin 500 de oameni de toate naţionalităţile alergau pe câmpul Ballart, călare sau pe jos, spre noul „El Dorado” australian. S-a descoperit apoi aur şi la Coolgardie şi Kalgoorlie, iar „nebunia aurului” a întrecut orice închipuire. Populaţia albă a Australiei a crescut în câţiva ani de la 400.000 la 1.000.000 de locuitori. Iată cum a putut influenţa şi schimba aurul istoria omenirii.

Bibliografie: Lecca, Aurel, Comorile pământului, Editura Tineretului, 1962.

 

Până în Evul Mediu, în toată Europa au fost extrase cantităţi enorme de aur, din nenumăratele fluvii care-şi aveau sursele pe terenuri aurifere. Cam tot acest aur a mers în completarea averilor celor bogaţi.

Fr. Engels a scris: „Acest metal preţios a fost cuvântul magic care i-a mânat pe spanioli peste Oceanul Atlantic;  aur – iată ce dorea în primul rând un alb, de îndată ce punea piciorul pe un pământ nou.”

A urmat apoi nebunia legendei lui „El Dorado”.

Spaniolii şi portughezii extrăgeau aur din minele descoperite în Peru de băştinaşi, unde aceştia, supuşi la munci de robi şi la tratamente inumane, mureau cu zecile de mii. Se spune despre conchistadorii spanioli că au fost cei mai cruzi din istorie.

Nefericirea Mexicului a început când , în anul 1520, spaniolul Cortez a primit de la Montezuma, împăratul Mexicului, primele daruri din aur. Cortez întrebă pe trimişii împătatului dacă există mult aur în ţara lor. Aceştia, naivi, au răspuns că aurul, pe care ei îl numeau „murdăria zeilor” se găseşte în Mexic din belşug. După asta, de-a lungul a 300 de ani, Spania a îngenunchiat ţara aztecilor. Le-a distrus civilizaţia şi le-a secătuit tezaurul de aur care, îmbarcat în corăbii, a luat drumul spre castelele regilor şi nobililor spanioli.

Nu pot să nu fac o paranteză şi să spun câtă cruzime poate exista în oameni şi câtă nedreptate poate exista în lume. Acum, că citim, poate ni se par doar cuvinte şi cifre. Dar gândiţi-vă ce înseamnă să distrugi o civilizaţie, de la sugar la cel mai bătrân. Milioane de oameni… Dumnezeu le-a dat lor asemenea bogăţie – aur din belşug, şi tu, doar că eşti mai puternic şi fără pic de inimă şi milă, îi omori pe toţi şi îi furi.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate