interesant | BSG

aur comestibilDespre aurul coloidal v-am mai vorbit. Este o soluție lichidă care conține nanoparticule de aur. Culoarea aurului coloidal este roșu intens, și se folosește și în producția ceramică fină, ca vopsea.

Aurul coloidal se folosește în cercetări aplicate, în medicină, biologie, materiale științifice. Mai e folosit ca anticorpi (anticorp – substanță care se formează în organism spre a neutraliza o infecție) în prezența antigenelor (antigen – substanță care, introdusă în organism, determină apariția anticorpilor) de la suprafața celulelor.

Izotopul 198Au , ce are timp de înjumătățire 2,7 zile, este folosit în tratamentul cancerului sau al altor boli.

În alimentație, aurul poate fi folosit ca E175. Goldwasser sau Goldwater (apa de aur) este un lichior de ierburi care conține praf de aur, e tradițional, polonez, și e produs la Gdansk și Schwabach, Germania. Aurul metalic este inert (inactiv) la acțiunea chimică internă a organismului uman, nu aduce modificări de gust sau alte efecte nutritive și lasă corpul nealterat.

Aurul, sub formă de foițe sau praf, este folosit în produse alimentare, dulciuri sau băuturi, ca element decorativ. Așadar, este comestibil.

Automobilele McLaren folosesc foițe de aur în compartimentul de ardere al motorului, pentru încălzirea fluidului de combustie, la modelul F1.

Aliajele de aur cu paladiu se folosesc ca materiale conducătoare în biologie, sau izolatoare pe materiale plastice sau sticlă, pentru a putea fi scanate cu microscopul electronic.

Aurul e folosit și în arta fotografică, pe post de întăritor al culorilor produse de bromura de argint, la printarea alb-negru, creând tonuri de maron sau albastru, sau mărește stabilitatea culorilor. La printarea cu tonuri sepia, aurul face nuanțele de roșu.

Bibliografie: Andronovici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.

Denumirea de „diamant” vine din limba greacă, de la „adamas” şi înseamnă „de neînvins, indistructibil”. El a fost denumit astfel în vremea lui Plinius cel Bătrân, care considera că un talisman universal poate fi denumit „adamantin” sau „adamas” numai dacă face inofensive toate bolile şi otrăvurile şi alungă visele şi duhurile rele. Se spunea că, dacă este scufundat în băutură, diamantul îl apără pe cel care bea acea băutură.

În familia Medici, diamantul reprezintă iubirea, traducerea cuvântului fiind „dio – amanto” (dio – Dumnezeu, amanto – iubit).

În budism, diamantul este simbolul invincibilului în ceea ce priveşte spiritul. Tronul lui Budha este din diamant, diamantul fiind considerat regina pietrelor preţioase.

Diamantul este carbon nativ, cristalizat în reţea cubică specific, numită „reţeaua diamant”.

Masa diamantului este exprimată în carate, un carat corespunzând cu 0,200 grame.

Diamantul arde, într-un mediu cu oxigen pur, la o temperatură de 720 grade C, iar în aer la peste 800 grade C. El este solubil în unele metale precum: fier, nichel, cobalt, crom, titan, platină, paladiu şi alte metale asemănătoare.

Diamantele se formează la adâncimi foarte mari, de 150 km, unde sunt temperaturi de 1200 – 1400 de grade C şi presiuni ridicate.

Bibliografie: Andronici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate