inflatie | BSG

pret aurDe-a lungul istoriei, foarte rar s-a întâmplat ca o materie primă să cunoască aşa publicitate, precum aurul. Probabil că la acest fapt a ajutat şi locul de frunte pe care l-a ocupat acest metal preţios, ca monedă. Dar iată că şi în zilele noastre, în perioada aşa – zisei demonetizări a aurului, metalul galben şi-a păstrat locul de vedetă în arena internaţională.

Pe piaţa mondială a aurului se întâlnesc cele două momente comerciale esenţiale care determină preţul său: cererea şi oferta. Chiar dacă a trecut prin perioada demonetizării, aurul a rămas o atracţie deosebită, atât pentru particulari, cât şi pentru oficialităţi.

O perioadă lungă de timp, preţul aurului, trebuind să fie etalon al valorii, a fost fixat de autorităţi la un anumit nivel. Ultima perioadă de reglementare a preţului aurului a fost cuprinsă între anii 1934 – 1971, în tot acest timp, preţul fiind relativ stabil, de 35 de dolari pe uncie – preţul oficial al aurului monetar (uncia este o veche unitate de masă, folosită încă în unele țări, a cărei valoare este cuprinsă între 24 și 33 de grame).

Din anul 1971, odată cu demararea acţiunilor pentru reforma sistemului monetar internaţional şi scoaterea aurului din relaţiile internaţionale, autorităţile au intervenit tot mai puţin asupra preţului aurului. De atunci, preţul aurului a început să fie determinat numai de situaţia pieţei, de cererea publicului şi de raportul cerere – ofertă. Atfel, preţul acestui metal mult dorit a crescut considerabil, de la an la an.

Tendinţa continuă de creştere a preţului aurului reflectă atractivitatea din ce în ce mai mare pe care o are valoarea intrinsecă, independentă de lucrătură sau manoperă, a metalului preţios, ca urmare a creşterii inflaţiei în economia mondială şi, totodată, a deprecierii continue a puterii de cumpărare a „banilor de hârtie”.

Inflaţia este fenomenul specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie aflați în circulație, ca urmare – fie a emiterii unei mase bănești peste nevoile reale ale circulației, fie a reducerii volumului producției și circulației mărfurilor, fapt care duce la scăderea puterii de cumpărare a banilor. Şi, atâta vreme cât rata inflaţiei economiei mondiale se va menţine ridicată, preţul aurului va fi ferm.

Bibliografie: Murgu, Nicolae; Isărescu, Mugur, Aurul, mit şi realitate, Iaşi, Editura Junimea, 1981.

De ce oare aurul întotdeauna a fost și a rămas cel mai sigur mod de economisire? Să ne gândim logic:

-atunci când în România, după revoluție, a fost acea inflație catastrofală, cei care au avut banii la C.E.C., în doi trei ani au rămas cu mai nimic. Au avut de câștigat cei care au avut banii în imobiliare și în aur!

-în perioada de creștere economică 2002-2008, atunci când foarte ușor ne puteam împrumuta (cu buletinul), cei care au investit în imobiliare, bunuri de consum, valutele principale (dolari, euro, lira sterlină), lei, după ce a venit criza în cel mai bun caz (valuta și lei) au rămas aproximativ cu aceeași bani. Dacă calculăm inflația ne dăm seama că de fapt și ei au pierdut. În schimb, cei ce au cumpărat aur sunt foarte câștigați.

-în perioada de criză 2008-2011 prețurile au scăzut dramatic în imobiliare, valutele au intrat într-o perioadă neagră de inflație, în schimb aurul aproape și-a triplat valoarea.

Raportat la cele de mai sus, azi:

Cu un imobil, cât de ușor poți să-ți iei un împrumut? (foarte dificil și insuficient)

Cu un avans în valută, cât e de rapid să-ți iei un credit? (în câteva luni și condiționat)

Cu câteva bijuterii din aur, în cât timp te poți finanța? (în cinci minute la amanet)


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate