imperiul incaș | BSG

statueta_incașiVechiul Peru, sau mai bine zis, întregul imperiu al incașilor, Tiwantin Suyu (tara celor 4 ținuturi unite), a fost regiunea unde „cultura de aur” a Americii s-a manifestat cel mai rapid. Imperiul Incaș a fost cel mai mare imperiu din America precolumbiană.

Aici sunt concentrate uriașe rezerve naturale de aur, iar tradițiile prelucrării lui datează din negura timpului. Imperiul Incaș ridicase aurul la rangul de „metal de stat”. Până în ziua de astăzi nu este claăa atitudinea pe care o aveau incașii față de aurul lor („kori”), care era rolul acestuia în ideologie și cultură. Aurul nu îndeplinea funcția banilor, dar totuși era considerat un metal prețios și era atributul divinității supreme și al conducătorilor.

Zeitatea solară supremă a incașilor, „Zeul Unic, Omniprezent, Atotputernic și Nevăzut”, trinitar (Domnul Soare, Tatăl-Soare și Fratele-Soare) Inti Con Ticci Pachayachachi Viracocha, apărea cu nimb (cerc luminos) de aur. Incașii îl numeau „Domnul luminos al Soarelui ce se naște”, iar aurul era știut ca fiind „lacrimi ale Soarelui”.

Înlocuitorii Soarelui pe pământ, conducătorii supremi ai imperiului Sapan Inca, purtau odăjdii și obiecte de aur: scuturi, platoșe, sandale, diademe; în timp ce se desfășura „kori acnanacuna” (ceremonia de aur), a atribuirii titlului, în semn de bunăvoință, conducătorii supremi le puneau supușilor în picioare sandale de aur, care semnificau trecerea în categoria apu, adică cea a nobililor.

Aurul era considerat talisman, amuletă, simbol al veșniciei și al purității (incașii înfigeau plăcuțe de aur în dinții morților, ca să-i ferească de descompunere). Era folosit și în medicină: de pildă, în stomatologie și la trepanația ( trepanație – intervenție chirurgicală constând în deschiderea unei cavități – mai ales a cutiei craniene – prin perforarea oaselor cu ajutorul trepanului, pentru extirparea tumorilor, cheagurilor de sânge etc.) craniilor (plăcile de aur se implantau în locul segmentelor de os vătămat).

Incașii au moștenit cultura funerară a predecesorilor lor. În mormânt, indiferent de apartenența socială a defunctului,s e punea o cantitate imensă de obiecte de aur: figurine de aur ale zeilor, podoabe, cupe, topoare și cuțite rituale – tumi. Acestea au ajuns până în zilele noastre, căci cea mai mare parte a moștenirii unice a indienilor a fost retopită în mod barbar de europeni și transformată în lingouri de aur. Despre acest episod v-am povestit aici.

Din fericire, au rămas intacte câteva obiecte dăruite regelui spaniol: o fântână de aur, păsări de aur și figuri de sacagii (sacagiu – persoană care transportă apă potabilă cu sacaua), lame (figuri de animale) de aur și păstori, în mărime naturală, și un „idol” masiv de aur, de statura unui copil.

Conform credinței incașe, tot aurul, mai ales cel din morminte, era considerat ca aflându-se sub descântec, mai ales pentru „străini”.

Bibliografie: Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, Chişinău, Editura Arc, 2005, articol scris de Oksana Fais,  traducere din rusă de Emil Iordache și Leonte Ivanov.


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate