Hexagon | BSG

steaua lui davidSe spune că fiecare om are o stea, și că destinul nostru e scris în stele.

Dintotdeauna, oamenii au fost fascinați de bolta cerească, plină cu stele. În religii și biserici, steaua are o semnificație celestă. Și în Biblie, cei trei magi de la Răsărit au fost călăuziți de stea pentru a-l găsi pe pruncul Isus.

Steaua poate fi cu trei sau mai multe colțuri. Steaua cu șase colțuri e formată din două triunghiuri suprapuse, iar cea cu opt – din două pătrate suprapuse.

Steaua lui David, pecetea sau „scutul lui David” e formată din două triunghiuri echilaterale suprapuse, unul cu baza în jos, iar altul cu vârful în jos. Este un simbol iudaic, David fiind rege al Israelului. Denumirea și forma vine de la presupunerea că David, pe scutul său, ar fi avut acest simbol, care este o împletire a inițialei numelui său, litera „D”, pentru că, în vechiul alfabet ebraic, litera D era reprezentată printr-un triunghi echilateral, cum este delta, în alfabetul grecesc. Acest simbol apare la evrei încă din secolul VIII î. Hr. și a fost ales de ei ca să îi reprezinte, începând cu anul 1648.

Steaua cu șase colțuri sau hexagrama este un simbol al macrocosmosului, care unește cerul cu pământul. Cele două triunghiuri erau folosite de către alchimiști în evul mediu, ca simbol al apei și al focului. Cele două triunghiuri mai simbolizează uniunea dintre bărbat și femeie, dintre bine și rău sau relația lui Dumnezeu cu omul.

Mai există și hexagrama masonică, formată dintr-un echer și un compas. Echerul reprezintă moralitatea, iar compasul – spiritualitatea. Simbolizează creația divină, și înțelegerea creației de către umanitate. Acest simbol are în interior litera G, care vine de la „God”.

Atunci când apa se cristalizează, dacă rostești cuvinte frumoase, precum „mulțumesc” sau „ești frumoasă”, ia formă hexagonală, care seamănă cu o bijuterie. Apa, când se cristalizează, ia forme geometrice, bine organizate, dacă rostim cuvinte frumoase. În schimb, dacă rostim cuvinte urâte, ia forme dezordonate, dezorganizate.

Bibliografie: Andronovici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate