gepizi | BSG

Gepizii erau triburi migratoare de neam germanic, având origini comune cu goții, sedentarizați pe teritoriul de astăzi al Panoniei de Est.  Prezenţa lor îndelungată în Transilvania, Oltenia, Banat şi Câmpia Tisei, în secolele V – VI, ajută la descifrarea istoriei României în perioada antichității târzii și a evului mediu timpuriu.

La Apahida, în apropiere de Cluj-Napoca,  s-au descoperit pe rând, în 1889, 1968 şi 1979, trei morminte princiare ale neamului gepizilor.

Primul mormânt, cel din 1889, a fost descoperit în timp ce se lua pietriş dintr-o zonă de pe marginea Apahidei. O parte din inventar a fost recuperată pentru Muzeul Transilvan iar alte două piese: inelul sigilar cu monogramă şi un pandantiv cu clopoţei au apărut în 1897 pe piaţa comerţului cu antichităţi, fiind achiziţionate de Muzeul Naţional Ungar. Obiectele de aur găsite în mormânt, care s-au păstrat sunt: o fibulă cruciformă cu butoni în formă de ceapă, o brăţară cu capetele îngroşate, trei inele, o cataramă de centură şi o a doua cataramă mai mică, cinci pandantivi cu clopoţei, două căni de argint, o bandă de aur şi nişte aplice.

Al doila mormânt a fost descoperit tot întâmplător, în octombrie 1968, de muncitorii care săpau groapa de fundaţie a unui stâlp de înaltă tensiune. În primă fază, din groapă au fost adunate piese de aur cu o greutate totală de aproximativ 900 g, din care autorităţile au reuşint să recupereze anul următor,  când s-a aflat de descoperire, doar cca. 800 g, restul fiind transformat probabil în bijuterii moderne. Din inventarul mormântului s-au recuperat, din partea superioară, distrusă de groapa stâlpului de beton, garniturile a două gentuţe, 15 piese de joc, câteva piese care ornamentau probabil mânerul şi teaca unei spade. În partea inferioară, au fost descoperite: un pahar de sticlă, două catarame de aur încrustate cu granate, jumătatea inferioară a lamei spadei şi, mai multe zăbale şi accesorii de harnaşament (harnaşament - totalitatea obiectelor necesare la înhămarea, înseuarea si conducerea unui cal).

În anul 1979, tot din voia întâmplării, un copil a descoperint o cataramă mare de aur, în pământul excavat cu ocazia construirii clădirii poştei din localitate. Catarama reprezintă singura piesă păstrată dintr-un al treilea mormânt, a cărui existenţă este sugerată de prezenţa în zonă a celorlalte două.

Bibliografie: Andronici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.

sursa foto


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate