Galbeni | BSG

salba_de_galbeniÎn unele regiuni ale țării, cu precădere în Banat sau Moldova, femeile de la sate, în afara podoabelor obișnuite (brățări, inele, cercei, lanțuri sau cingători) purtau și unele poartă și în zilele noastre, bani de aur care servesc numai ca bijuterii.

Acești bani/monede de aur străine, cărora țăranii români le spun „galbeni” sau „cocoșei” sunt înșirați pe ață (de obicei roșie) sau cusuți de o panglică neagră și astfel formează sălbile pe care le poartă femeile în jurul gâtului sau pe piept.

În unele ținuturi, salba de galbeni e podoaba țărănească cea mai des întâlnită în foile de zestre . În anumite foi de zestre păstrate din trecut, se găsesc înscrise și sălbile primite de fete de la părinți, și se specifică dacă salba e formată din galbeni mari sau din galbeni mici (gălbănuți).

Cu cât mai bogată era zestrea fetei, cu atât era mai pețită de feciori. Fetele fără zestre, sărace, rămâneau adesea nemăritate, deoarece toți părinții își însurau feciorii după fete cu zestre, cu avere.

Salbele formate din monede de argint turcești (icosari) se numeau icusari.

Mai erau, totodată și talerii, monedele de argint austriece, care au circulat și în țările române.

De asemenea, femeile din Banat mai purtau pe cap „căpițe de taleri”, formate din bani de argint, unele având câteva sute de taleri.

Aceste salbe erau nu doar obiecte de podoabă, ci și componente ale costumului popular.

În fotografie e un tablou de Carol Popp de Szathmari, care a pictat-o pe Marițica Bibescu, soția domnitorului Gheorghe Bibescu (1804 – 1873).

sursa foto

De multe ori, în descoperirea unor comori legendare, animalele au jucat un rol important.Nu se ştie dacă au vreun miros specific aceste comori, dar se pare că animalele le simt.

În Franţa, lângă Agen, o căţea prepelicar pe nume Totuna a fost scoasă la plimbare de stăpânii săi, pe proprietetea lor. La un momentdat, căţeluşa începuse să se joace pe lângă un stejar gros şi nu a mai vrut să plece de acolo. A început apoi să sape cu lăbuţele în pământ, de parcă ar fi fost vreun os vechi îngropat acolo. A mers la stăpân apoi şi a lătrat la el, încercând să-l ducă la locul unde a săpat. Ce a găsit ea era de fapt o casetă plină cu bani de aur şi cu bijuterii de origine spaniolă.

Tot un animal a fost şi cel care a descoperit comoara cu care s-a construit, la noi în ţară, lângă Arad, Mănăstirea Hodoş – Bodrog.

Se spune că, în acele vremuri, era o cireadă de vite care păștea. Printre acestea era și un taur uriaș, pe care îl chema Hodoș. Acest taur, zi de zi mergea și săpa cu coarnele lângă un pârâu, și numai o văcăriță îl putea stăpâni şi duce seara către casă.
Trecură săptămâni întregi de când taurul tot săpa și, într-o seară, nicidecum nu a vrut să plece din locul respectiv. Atunci, văcărița l-a lovit ca să plece odată, dar taurul, întorcându-se, a împuns-o cu coarnele, iar aceasta a murit. Oamenii au omorât taurul, dar s-au gândit apoi să meargă să vadă totuși ce tot săpa acolo. Mergând la fața locului, oamenii au văzut că se vedea ceva ieșit din pământ. Săpând puțin, și-au dat seama că este colțul unei icoane. Atunci au săpat cu grijă în continuare și au găsit o icoană imensă cu Fecioara Maria și Pruncul Iisus, iar lângă icoană, o căldare plină cu galbeni de aur. Atunci s-au sfătuit toți oamenii acelor locuri, și din acei galbeni au zidit o mânăstire, căreia i-au pus nume Hodoș- Bodrog şi care există şi astăzi.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate