fosfor | BSG

Istoria fosforului a început în anul 1669, când alchimistul german Henrik Brand căuta piatra filozofală. Introducând urină într-o retortă, acesta a observat, că, în timp ce fierbea, la gura retortei s-a adunat o substanţă cleioasă care strălucea în întuneric. Alchimistul a fost în culmea fericirii, pentru că, pe moment, a crezut că a descoperit, după mulţi ani de încercare, metoda de fabricare a aurului. El a dat acestei substanţe denumirea de „fosfor”, care înseamnă „purtător de lumină”.
Brand nu a spus nimănui despre descoperirea făcută, şi a încercat în continuare (fără succes) să fabrice aur, de data aceasta, din argint. El a mai încercat să descopere şi elixirul tinereţii, dar a avut parte tot de eşec.
Spre finalul vieţii, el a vândut secretul fabricării „purtătorului de lumină” unui alt alchimist, pe nume Krafft. Aceste a demonstrat în faţa regelui Carol al II – lea al Angliei , în anul 1676, cum un decigram de fosfor omoară un om pe loc. (cam dură demonstraţie, nu? : ))
După trei ani, un alt alchimist, Gahn, a descoperit fosfor în cenuşa oaselor.
Pe atunci, fosforul era doar o simplă otravă, fără vreo altă întrebuinţare, dar astăzi, pe lângă îngrăşământ, fosfaţii (care se extrag în cantităţi uriaşe), mai sunt întrebuinţaţi la fabricarea medicamentelor, a chibriturilor etc. Totodată, sărurile acizilor fosforici servesc la acoperirea oţelurilor speciale cu un strat protector inoxidabil.

Bibliografie: Lecca, Aurel, Comorile pământului, Editura Tineretului, 1962.


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate