Forma | BSG

inima - simbolSimbolul inimii este un simbol vechi, fiind asociat mai degrabă sentimentelor, decât organului ca atare. Acest simbol reprezintă iubirea, apropierea și afecțiunea, fiind de asemenea, centrul omului, acolo unde se află și voința și sufletul.

La africani, simbolul inimii reprezintă intuiția, răbdarea, dragostea și toleranța, dar e, în același timp, centrul inteligenței. E locul iubirii, dar și al suferinței și al durerii.

La greci, inima îl reprezintă pe Dyonissos, zeul vinului.

Inima străpunsă de o săgeată, inima este un simbol religios Voodoo,  fiind însemnul zeiței Erzulie, patroană a dragostei.

Inima este și simbolul prieteniei în cultura Irlandeză, simbol denumit Claddagh. Claddagh este format din 2 mâini apropiate de o inimă, simbolizând prietenia, și o coroană deasupra inimii, simbolizând loialitatea.
Creștinismul are două reprezentări diferite ale inimi. Prima este cunoscută sub numele Sacre-Coeur (Inima Sacră), și este cunoscută încă din secolul al XVII – lea, născută din viziunile sorei Maria Margareta Alacoque (1647 – 1690). Imaginea simbolizează legătura dintre uman şi divin, conform viziunilor Sfintei. Mai există și legătura cu simbolul sulfului (sau al infinitului ), fiind o dovadă că știința empirică și religia se împleteau încă din acea perioadă.
O altă inimă caracteristică religiei creștine catolice este Inima Imaculată a Fecioarei Maria, simbol al durerii și al suferinței. Inima este străpunsă de un pumnal și înconjurată de trandafiri și flori de liliac.

Mai există și simbolul inimii care se foloseşte în Seichim Reiki, pentru activarea centrului inimii și pentru tratarea problemelor emoționale, a depresiilor și a bolilor cardiace.

Inima din aur este simbolul iubirii perfecte și pure, fără tristețe și durere. Mai este și simbolul bunătății, milosteniei și mărinimiei. Un om despre care se spune că este „un om cu inimă de aur” este o persoană blândă, bună și care își ajută semenii la nevoie.

Inima are forma unui triunghi cu vârful în jos, ceea ce reprezintă principiul pasiv, feminin.

Bibliografie: Andronici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate