filoane | BSG

Rosia Poieni CarieraTerenurile aurifere sunt legate de brâiele montane. Cu cât mai sus se înalță munții, cu atât mai intensiv se distrug, iar ceea ce rezultă din distrugeri este dus de râuri și depus în văi.

Foarte rar se reușește localizarea filonului autohton după poziția terenului aurifer.

În majoritatea cazurilor, căutările doar îi îndepărtează pe exploratori, conducându-i în sus, pe cursul râului, în zone lipsite de perspectivă, aflate la mare distanță de zăcămintele bogate. În decursul a sute de mii de ani, procesele de distrugere au tăiat cu totul filoanele productive, iar acestea au dispărut fără urmă de pe harta geologică.

Există trei tipuri principale de terenuri aurifere:

  • primele se formează în locurile unde aurul se acumulează datorită erodării de către vânt și apă și deplasării minereurilor mai puțin rezistente. Foarte activ se produc aceste procese în regiunile cu climă caldă;
  • terenurile de tipul al doilea se formează pe coasta muntelui, mai jos de filonul autohton, ca urmare a erodării și deplasării rocilor, inclusiv a filoanelor de aur, care alcătuiesc masivul;
  • din a treia categorie fac parte terenurile aluvionare . Acestea s-au format în văi ca aluviuni, aduse de viguroasele șuvoaie ale râurilor care au spălat filonul „matern”. Asemenea terenuri aurifere se pot afla la zeci de km de sursa de aur. Pragurile muntoase, meandrele râurilor, insulele și alte obstacole sunt foarte favorabile pentru depunerea aluviunilor. Cea mai mare parte a zăcămintelor aluvionare este alcătuită din particule abia vizibile, „fire de aur”, dar uneori se găsesc și pietricele mai mari, pepite.

 Bibliografie:

Aurul Lumii, Frumuseti si Celebritati, Mihail Leibnov,traducere din limba rusă de Emil Iordache și Leonte Ivanov

aur_in_naturaÎn istoria geologică a Pământului au existat două episoade principale de formare a zăcămintelor de roci aurifere; primul episod acoperă etapele de început din evoluția Pământului, iar celălalt – ultimele câteva sute de milioane de ani.

Una din căile de formare a zăcămintelor aurifere este precipitarea (a precipita – separarea substanței solide într-un lichid, prin depunerea la fund) aurului din apele hidrotermale, pe porțiunile unde soluțiile de profunzime ating suprafața fundului. Dar înainte ca aurul sa apară în soluție, trebuie să existe condiții unice: în primul rând, este obligatorie prezența în apă a unor anumite combinații active. De pildă, aurul se dizolvă bine în prezența cianurii de potasiu sau de sodiu, și, de asemenea, în unii acizi organici. Arareori aurul este adus sub forma unor particule microscopice. Pentru depunerea particulelor ,este nevoie ca șuvoiul de apa termală să fie într-adevăr grandios – căci concentrația maximă de aur într-o soluție saturată nu atinge decât 0.014 la mie. Asemenea șuvoaie se revarsă sub forma de „fumegători negre” pe fundul oceanelor, de-a lungul giganticelor rupturi ale scoarței terestre, unde are loc deplasarea plăcilor litosferei.

Fumegători negre sau albe sunt numite izvoarele active hidrotermale. Culoarea depinde de compoziția particulelor care cad din aceste ape de salină în momentul contactului lor cu apele reci de la fund.

O mare concentrație de aur se observă și în zonele de activitate hidrotermală pe arcele insulare și pe continente. Aici, ea se manifestă sub formă de izvoare fierbinți, gheizere, vulcane de noroi (Valea Gheizelor din Kamcearca, Yellostone National Park în nordul SUA). În Noua Zeelandă, în conductele unei centrale electrice care funcționa cu ape termale naturale, a fost găsită o mare cantitate de aur. S-a constatat că în lacul termal din apropiere, Champaign Pool, aurul se depunea cu viteza de 4 kg pe an, și că, peste 50.000 de ani, aici va apărea un zăcământ important.

În zonele unde se ciocnesc plăcile oceanice și continentale, scoarța mai densă a plăcii oceanice se afundă și se împinge sub cea continentală. În acest caz, la suprafața Pământului apar lanțuri de vulcani, numiți arce insulare vulcanice (de exemplu, Japonia, Insulele Kurile). Gazele și soluțiile supraîncălzite, emanate din lavă, dizolva și mută aurul la suprafață. Ele intră în reacție cu apele freatice și cu rocile recipient, formând zăcăminte masive de aur și pirite.

Filoanele de cuarț care conțin aur se întâlnesc în multe din vechile masive muntoase. De regulă, aceste filoane tind spre vechile zone de ruptură. Aurul se găsește în ele împreună cu cuarțul, cu mineralele secundare de sulfați (de exemplu pirita), și adeseori cu carbonații. Zăcămintele sub forma de filoane sunt caracteristice pentru lanțurile vulcanice, formate acum mai bine de 3 miliarde de ani. Ele sunt răspândite pe străvechile platforme ale Canadei (Yellowknife și Timmins), Australiei (Kalgoorlie), Zimbabwe și Braziliei, și au apărut aproape în același timp în toată lumea. În zăcămintele de filoane, numeroasele vine de cuarț străpung grosimea rocilor-recipient, care sunt puternic modificate. Introducerea repetată a soluției în fisură se exprima prin umplerea dungată a ei cu minerale: „dungile” de cuart alb alternează cu „dungile”de sulfați si aur. De fiecare dată când se efectuează un ciclu de deschidere a unui filon și de introducere a unei noi porții de soluție, bioxidul de carbon se agită ca într-o sticlă desfundată de apă minerală. În dizolvant se modifică brusc echilibrul chimic și are loc depunerea aurului. Se poate ca aceste procese să se activeze în zonele de ruptură în timpul cutremurelor de pământ.

În alte zăcăminte, aurul se găsește sub formă difuză. Totuși, legile comune rămân aceleași: solutțile ce poartă aurul pătrund în rocile recipient prin spărturi și fisuri. Așa a apărut unul din cele mai mari zăcăminte de aur: Muruntau, pe Tian-San (Uzbekistan). Extragerea aurului în Muruntau nu se oprește nici noaptea. Rezervele de aur de aici sunt apreciate ca fiind de 4,5 mii tone. Rezervoarele de magmă, aflate la adâncime conțin uneori, și ele, mari cantități de aur și cupru. La mare adâncime, din soluțiile emanate de magma ce se răcește, se formează roci cu un conținut mare de molibden, cupru și aur. Când, în urma eroziunii, aceste roci ajung la suprafață, ele sunt folosite pentru obținerea cuprului și molibdenului, iar aurul, a cărui concentrație este, de regulă, redusă, se extrage doar în paralel.

Conținutul mediu de aur pe Pământ (G/T)

Apele marilor………………….0.00002

Scoarța terestră…………..0.003-0.007

Conglomerați………………………..0.03

Cărbuni………………………..până la 2.0

Nucleul Pământului………….0.4 – 2.5

Minereu tipic aurifer……….1.0 – 10.0

Bibliografie: Aurul Lumii, Frumuseti si Celebritati, Mihail Leibnov,traducere din limba rusă de Emil Iordache și Leonte Ivanov

Arc, Chișinau, 2005.

formare-aurAurul se acumulează în magmele granitice, în filioane fierbinţi de cuarţ, şi împreună cu alte combinaţii sulfuroase, în special a fierului, arsenicului, zincului, plumbului şi argintului, se cristalizează la temperaturi relativ joase, de circa 150-200 de grade.

Aşa se formează marile depozite aurifere. Prin dezagregarea granitelor şi a filioanelor de cuarţ, aurul ajunge în zăcămintele aluvionare şi, graţie stabilităţii şi greutăţii sale specifice, se adună în strate inferioare de nisip. Soluţiile apoase care circulă prin straturile scoarţei pământesti aproape că nu-l influenţează.

în zăcăminte, aurul se găseşte sub formă nativă (metal liber), şi rareori sub formă de combinaţii cu telurul (un element chimic, un semi-metal ce poate fi găsit în minereurile de aur ale Transilvaniei, unde este găsit în compuși ca telururi de aur, argint, mercur, nichel, cupru, bismut, platină, etc.); îl găsim într-o varietate impresionantă de forme ce încântă ochii căutătorilor de aur, creând o pasiune pentru descoperirea lui, greu de descris .

Se găseşte în cuiburi şi vinişoare de aur, sub formă de foiţe, firişoare, plăci, cristale octaedrice, graunţi mici până la 3-4 mm, impregnaţii în cuarţ (aur bătut), grăunţi disiminaţi în rocă, agregate de cristale (care uneori iau forma crenguţelor de brad), granule asociate cu pirita, blenda, galena, cuarţul, calcite şi rodocrozitul.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate