fier | BSG

magnetismMagnetismul este manifestat în diverse moduri: prin atracția sau respingerea față de unele persoane, față de obiecte sau față de câmpul magnetic al aparatelor care au câmpuri electromagnetice.

Biomagnetismul este magnetismul biologic care există la oameni, plante, roci sau animale.

Datorită compoziției (ioni pozitivi/negativi, electroni negativi, protoni pozitivi, fotoni – lumina etc), toate substanțele suportă încărcături energetice.

Există persoane care au capacitatea de a-și lipi magnetic obiecte pe piele. Acest fenomen se numește telekinezie.

Cei doi poli, plus și minus se orientează, creând astfel materiale magnetice.

Magnetismul uman  sau animal este biologic, și încă nu s-au găsit explicații exacte în privința lui. Seamănă cu feromagnetismul metalic, însă este mai slab ca intensitate și se poate transmite la distanță mai mare.

Numai fierul, nichelul, cobaltul și unele aliaje ale lor formează magneți permanenți prin magnetizarea lor sau sunt atrași de magneți. Iar sângele conține atât fier, cât și nichel (în cantități foarte mici).  De asemenea, unii cercetători susțin că organismul uman conține, la anumite articulații, unele cantități, infime, de magnetit, adică mineralul de magnet natural.

Magnetismul poate fi utilizat în reechilibrarea zonelor defecte din corpul uman. Anumite organe sau zone, din cauza oboselii sau a anumitor substanțe, se pot dezechilibra din punct de vedere magnetic sau organic. Refacerea câmpului magnetic se poate efectua simplu, prin aplicarea palmei pe locul cu probleme, așteptând câteva minute sau zeci de minute astfel. În acest timp se produc modificările magnetice necesare și se instalează starea de bine. Cei care sunt supuși magnetizării simt căldură în zona afectată sau destindere.

Bibliografie: Andronovici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.

hefaistosMunca la forjă (atelier de fierărie) a fost, la începuturi, rituală – atât celestă, cât și pământeană. Această dublă legătură e atestată chiar de numele fierului, sideros, care vine de la numele stelei în latină – sidus, deoarece egiptenii se spune că au folosit fierul pentru prima dată, extrăgându-l din meteoriți. În zona Maramureșului, fierului i se spune și acum „sier”.

Tubal-Cain este descris în biblia ebraică, în Geneză, ca fiind „făuritorul tuturor uneltelor de aramă și de fier”. Or, în arabă, numele de Cain înseamnă fierar. În tradiția hindusă, primul fierar a fost zeul Brahmanspati, cel care a făurit lumea, nu ca și creator, ci ca și demiurg executant. La greci, în fierăriile subterane, stăpânii focului, Hephaistos, Ciclopii sau piticii făurari au fabricat armele, săbiile și scuturile eroilor civilizatori.

Armele erau simboluri spirituale. Scutul, în spatele căruia zeii își asigurau invizibilitatea, era aparența lumii. Pe scutul lui Ahile, Hephaistos a reprezentat toate mirajele cosmice: bolta cerească, dar și aspecte din viața de zi cu zi: o judecată, o nuntă, culesul viei, secerișul, o turmă atacată de lei sau o horă. Perseu o învinge pe Medusa, punându-i în față un scut lustruit ca o oglindă, iar aceasta, văzându-și propriul chip, piere.

Spada e simbolul dreptății și al păcii, armă ofensivă a divinității, care reprezenta puterea, era imaginea fulgerului, iar în plan spiritual, autoritatea îi era exprimată prin poezia în versuri.

Așadar, armele aveau o dublă capacitate, datorită originii lor celeste și terestre. Vedem în metale elementele planetare ale lumii, iar în planete, metalele cerului. S-a ajuns astfel la o corespondență, iar lui Saturn îi corespund plumbul și ametistul, lui Jupiter – cositorul și safirul, lui Marte – fierul și rubinul, Soarelui îi corespunde aurul și diamantul, lui Venus – cuprul și smaraldul, lui Mercur –  argintul viu și carbunculul, iar Lunii – argintul și piatra lunii.

Luc Benoist, Semne, simboluri și mituri, Editura Humanitas, 1995, traducere de Smaranda Bădiliță

Metalul, putem spune că este o parte din viaţa noastră cotidiană. Ne folosim de metale o mare parte din timpul unei zile: când folosim robinetul, când mâncăm (tacâmurile sunt făcute din metal), când mergem cu maşina, autobusul sau bicicleta; purtăm bijuterii din metal, dormim pe saltele care conţin arcuri metalice şi multe altele.

Astăzi, lumea nu ar putea fi imaginată fără materiale metalice. Dacă se va ajunge să se exploreze alte lumi, acest lucru va putea fi realizabil tot cu ajutorul rachetelor şi navelor în construcţia cărora metalul joacă un rol esenţial.

Omenirea foloseşte din ce în ce mai mult metal. Dacă stăm să ne gândim, nu cu mult timp în urmă, producţia şi consumul de metal erau foarte mici. În mai puţin de două sute de ani, industria metalurgică s-a dezvoltat enorm şi rapid.

Originea obţinerii şi folosirii metalelor este atribuită, după unele date Egiptului, iar după altele, Chinei. Chinezii foloseau, în vremuri foarte îndepărtate cuprul, fierul, plumbul şi unele aliaje, în special bronzul. Zincul este cunoscut sub numele de metal chinezesc (sin – chinez). În Mesopotamia se cunoaşte extragerea fierului, a cuprului, a argintului şi a plumbului cu 3000 de ani î.e.n.

Pe teritoriul ţării noastre, prin descoperirile făcute în Dobrogea, Muntenia, Moldova şi Transilvania, este atestată prelucrarea aurului, a cuprului, argintului şi fierului încă din secolele XIII –  IX  î.e.n.

Oricum, metalele sunt acum indispensabile omului. Am putea face un exerciţiu de imaginaţie şi să ne gândim cum ar putea fi viaţa noastră fără metale. Pe mine mă duce cu gândul la „sapă de lemn sau de cauciuc”. :)

Bibliografie: Ionescu, Sorin; Drimer, Dolphi, Aventura metalelor, Bucureşti, Editura Albatros, 1986


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate