Faberge | BSG

faberge_emailareEmailul este o masă sticloasă, obținută prin topire sau prin sinterizare, constituită în special din siliciu și din bariu, care se aplică pe suprafața unor obiecte metalice sau ceramice, pentru a le proteja împotriva coroziunii, a le îmbunătăți rezistența mecanică, a realiza izolarea lor electrică, în scop decorativ.

În secolul al  XIX -lea, căutarea unor noi forme în arta confecționării bijuteriilor a fost deosebit de dinamică. Obiectele de podoabă din această perioadă captivează prin varietatea stilurilor, care se schimbau aproape în fiecare deceniu. Bijuteriile încep să își trăiască propria existența, fie ca detaliu, subliniind și înfrumusețând imaginea figurii umane, fie ca obiect independent de artă.

Printre cei ce se remarcă în această perioadă se află renumitul bijutier rus Karl Fabergé și firma care îi purta numele. Printre clienții săi obișnuiți figurau suveranii Europei și monarhii răsăriteni. Producția de baza a firmei „Fabergé” și direcțiile acesteia se aflau la Sankt Petersburg, dar dispunea de întreprinderi la Moscova, Odesa și Kiev, deschizând o noua filială și la Londra.

Producția firmei a cucerit celebritatea mondiala,datorita inventivității și lucrărilor în filigran, care au făcut din numele ei simbolul perfecțiunii și al rafinamentului. Bijuteriile sub forma ouălor de Paști, pentru care bijutierul și-a căpătat renumele, erau cunoscute de multa vreme, însa Karl Fabergé, le-a transformat, într-adevăr, în daruri regale.

Deși monarhii rămâneau entuziasmați de minunatele creații Fabergé, ei nu se grăbeau, însă, să le și achite. Firma a ajuns în pragul falimentului. O „susținere” fermă a venit din partea burgheziei și intelectualității, așa-zisa „a treia pătură socială”. Numai că  reprezentanții ei nu achiziționau capodoperele confecționate pentru curte, ci producția de masă, caracterizată la rândul ei prin același gust și rafinament. Într-o astfel de situație, deveneau inevitabile ieftinirea, înnoirea și mecanizarea producției. Astfel, Karl Fabergé a făcut câțiva pași în această direcție. El a inventat câteva mecanisme pentru ghioșarea (a ghioșa – a orna prin gravare suprafața unui obiect de sticlă sau de metal) mecanică, adică șlefuirea desenelor ce le făcea să semene cu emailul transparent, a suprafețelor din metale prețioase, aur, argint. O altă invenție a lui Karl Fabergé a reprezentat-o plastica măruntă: figurine în chip de oameni sau animale, confecționate din pietre semiprețioase și împodobite cu aur și nestemate. De asemenea, se confecționau și obiecte de lux aurite, îmbogățite cu email, de la ceasuri la rame de fotografii, mânere pentru umbrele de soare, întrerupătoare pentru bec sau cutii pentru țigarete.

Bibliografie:

Aurul lumii, frumuseti și celebrități, Editura Arc, Chisinau, 2005.Autor fragment:Irina Perfilieva, traducere din limba rusa de Emil Iordache si leonte Ivanov

 

Carl Fabergé era bijutierul Curţii Imperiale a Rusiei, fiind însărcinat cu îngrijirea bijuteriilor Coroanei imperiale, el fiind şi un bun cunoscător al pietrelor preţioase. Fondată în 1842, Casa Fabergé a devenit faimoasă prin podoabele create pentru ţarii Rusiei. Şi acum, Fabergé este o marcă renumită de bijuterii,  fiind cumpărată de investitori care, impreuna cu urmaşii familiei, reconstruiesc faima bijuteriilor Fabergé.

Renumele acestor bijuterii a început să se formeze în 1884, când ţarul Alexandru III, dorind să-i facă o surpriză ţarinei Maria, a comandat un ou care a provocat uimire generală pentru modul în care era lucrat. Era făcut din email translucid având de jur împrejur încrustaţii de aur, argint şi pietre preţioase.

Acesta a fost începutul. În fiecare an, timp de 12 ani, până când a murit ţarul Alexandru al III – lea, Fabergé trebuia să furnizeze familiei regale un asemenea ou, ca simbol al vieţii şi al renaşterii. Tradiţia nu s-a sfârşit aici. Urmaşul la tron, Nicolae al II – lea şi fiul său Alexandru au continuat- o, dar au adăugat o particularitate: oul trebuia să conţină o surpriză, al cărei secret era păstrat până la deschiderea oului.

În total, s-au adunat 50 de ouă Faberge, însă nu toate s-au păstrat.

  Bibliografie: Richard Bessiere, Comorile pierdute ale omenirii, Bucureşti, Editura Litera, 2010.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate