Exploatare | BSG

galerie-romana-Rosia-MontanaLa Roșia Montană se văd cel mai bine urmele exploatărilor miniere lăsate de romani. Aici, împăratul Traian a trimis cei mai buni lucrători minieri din acele vremuri, aducându-i din Dalmația și Epir, denumiți piruști, pentru a exploata cu succes minele de aur de pe teritoriul Daciei.

La început, romanii au luat exemplul dacilor în ceea ce privește exploatarea aurului, scoțând aurul prin spălare a nisipurilor văilor și râurilor, dar apoi au apelat și la alte metode și procedee tehnice. Ei au început să spargă minereul aurifer din stâncile subsolului, să-l macine și astfel să obțină metalul nobil. Apoi au folosit mijloace de natură mecanică prin specialiști recunoscuți. Urmele se văd foarte bine la Cetatea Mare, Cetatea Mică și Cârnicul Mare.

Romanii săpau galerii mari și cu arcuri boltite, aproape arhitectonice. Deoarece nu cunoșteau pulberea explozivă (descoperită abia peste o mie de ani), și cu atât mai puțin dinamita, romanii făceau aceste galerii zdrobind stanele mari de piatră prin încălzire cu ajutorul focului, peste ele turnând oțet cu apă, sfărâmându-se, astfel, mai ușor.

Pentru scobirea minelor, romanii foloseau și un fel de dălți, numite „arrugia”.

Aceste galerii și mine romane sunt printre cele mai frumoase monumente lăsate de romani pe teritoriul nostru.

Vechiul scriitor grec Diodor scrie despre procedeul de exploatare, spunând:

„Băieți încă nedezvoltați în vârstă sunt siliți să râcâie prin băi în săpăturile făcute în stâncă, să culeagă cu sârguință micile bucăți de piatră și să le aducă afară din baie. După aceștia, bărbați trecuți de 30 de ani iau o anumită cantitate de pietre, le sfarmă cu ciocane de fier până ce piatra e redusă la mărimea boabelor de mazăre. Adusă în starea asta, femeie și bătrânii iau piatra și o duc la piuă (șteampă). Pășesc apoi 2 sau 3 la sul (fus) și învârtesc până ce au măcinat măsura primită și au făcut-o ca făina de grâu.  În fine oameni pricepuți iau piatra măcinată spre a o supune ultimei operațiuni. O freacă pe o scândură lată și ceva înclinată, în timp ce varsă pe ea apă. Pământul se descompune în apă și plutește peste scăndura plecată. Aurul însă, din cauza greutății, rămâne îndărăt. Făcând aceasta de repetate ori, ei freacă aurul ușor cu mâinile, apoi însă încetinel cu bureți (spongi), care iau ceea ce este mai moale și mai țărânos, până ce în fine rămâne bucata de aur curată”.

Procedeul s-a modificat puțin în timp, sulul sau fusul șteampurilor nemaifiind împins de oameni, ci de apă, care cade în cupele unei roți ca de moară.

Romanii nu cunoșteau folosirea mercurului pentru a obține aur.

Cu acest procedeu, romanii reușeau să trimită de aici la Roma în fiecare an peste 5 tone de aur.

Din aurul și argintul de la Roșia Montană, Bucium și alte centre miniere din Munții Apuseni, împărații romani băteau monede de aur și argint. În numeroase locuri din Ardeal au fost găsite astfel de monede, de pe vremea împăraților Hadrianus, Septimius Severus și alții.

Bibliografie: Abrudeanu, Ion Rusu, Aurul românesc. Istoria luindin vechime până azi,  Iași, Editura Vasiliana_’98, 2009.

 

aur-tara-noastraLa fel ca și acum, și pe vremea strămoșilor noștri, dacii, aurul și argintul nostru a atras multe popoare lacome. Unul dintre aceste popoare, romanii, după cum știți, în anul 106, după un greu război, a și reușit să pună mâna pe o bună parte din el. Însă nu pe tot. Țara noastră mai are foarte mult aur și argint la care râvnesc mulți, și pe care vor să ni-l ia, de data asta fără război, dacă noi tot nu-l folosim, nu-l exploatăm și ne plângem de criză.

Când au cucerit cu greu Dacia, tezaurul Imperiului Roman era aproape sleit. Romanii erau la fundul sacului. S-a format o comisie de notabili pentru  stabilirea unor măsuri economice drastice. Însă după ce au luat aurul de pe teritoriul țării noastre, nu numai că romanii au fost scutiți de dări, ci a primit, fiecare familie de romani, 650 de dinari, pentru a se simți părtași la victorie, ceea ce era mai mult decât ar fi visat ei.

Ioannes Lydus, istoric din secolul VI, spune că romanii au luat din Dacia 5.000.000 livre de aur, o livră având 453 g, și de două ori atâta argint. Cu această bogăție imensă, romanii au construit apeducte, temple, forul lui Traian, statui din bronz poleit cu aur. Poate autorul a exagerat, deoarece mai târziu, autorul și renumitul istoric francez Jérôme Carcopino (1881 – 1970) spune că, de fapt a fost vorba de numai 165.000 kg de aur și 330.000 kg de argint, ceea ce, oricum, este enorm.

„Acestea din avuția dacilor învinși au fost făcute”, era inscripționat în piatră, pe multe din cele construite.

Trofeul lui Traian, Templul închinat lui lui Mars ultor, adică Marte răzbunătorul au fost construite tot atunci, la Dunărea de Jos.

În Roma, șaptesprezece săptămâni în șir au durat jocurile în arene, 10.000 de gladiatori înfruntându-se cu arma în mână.

Oare de ce nu ne putem folosi noi de bogăția lăsată pe pământul nostru de Dumnezeu? De ce minele stau închise, și aurul nu e exploatat? Așteptăm, din nou, să vină alții să o facă?

sursa foto

Bibliografie:Andrieș, Mihai Gheorghe, Destinul comorilor celebre, București, editura Vestala și editura SAECULUM I.O., 2000.

rosia montanaAurul nativ e aurul are se găsește în natură în stare pură, necombinat cu alte substanțe.

Principala modalitate a dacilor de a obține aur nativ era prin spălarea nisipurilor aurifere. Deși unii cercetători sau scriitori neagă, dacii obțineau aurul și prin exploatarea filoanelor aurifere de la adâncimi medii sau de la suprafață. Altfel, nu ne putem închipui cantitatea imensă de aur pe care au luat-o romanii din Dacia, obținută numai din spălarea nisipurilor aluvionare. Dovada faptului că dacilor nu le era necunoscut mineritul  stau ciocanul de piatră găsit în mina de aur de la Caraci, toporul de piatră din mina de aur de la Musari, sau cel de bronz găsit în mina de la Oraşul Nou (Satu Mare), precum şi grupul de statuete antropomorfe din minele de aur de la Baia de Criş, reprezentând oameni cu ciocan-târnăcop, fixat sub centură, şi în spate având un sac sau un coş, datând din Hallstatt (cuprinde intervalul de timp între anii 1.200 î. Hr. și 400 î.Hr.,  în care prelucrarea aurului a cunoscut o perioadă de maximă înflorire). Dealtfel, se știe că aurul din care au fost făcute brățările dacice, a fost obținut și din filoane aurifer, nu doar din spălarea nisipurilor de pe albiile râurilor.

O altă dovadă a faptului că dacii cunoșteau tainele mineritului este o descoperire recentă a unei echipe de francezi care au cercetat 70 km de galerii miniere, și au datat niște grinzi din muntele Cârnic, Roșia Montană, ca fiind din perioada Daciei preromane, adică dinainte de a fi cucerită de romani, care au venit cu noi tehnici de minerit.

Sursă bibliografică: Bogdan Seculici, Unele considerații privind exploatarea și obținerea aurului și argintului în Dacia preromană.

La noi în ţară, exceptând unele concentraţii aurifere de mai mică importanţă, care, în bună parte au fost  exploatate, se remarcă două regiuni aurifere importante: regiunea Baia Mare şi regiunea Munţilor  Metaliferi.

În sudul Munţilor Apuseni, între văile Mureşului, ale Crişului Alb şi Arieşului, se află Muntii Metaliferi, cu vestitul poligon aurifer delimitat de localităţile Caraci, Baia de Arieş, Zlatna şi Sacarâmb, pe o suprafaţă de 2500 km pătraţi.

Pe acest teritoriu se găseşte una din cele mai importat zone auro-argentifere, cuprifere, plumbo-zincifere de la noi din ţară şi chiar si din Europa (de exemplu, Roşia Montană).

Poligonul aurifer al munţilor Apuseni este cea mai veche şi mai renumită regiune auriferă din Europa.

Principalele zăcăminte auro-argentifere din muntii Metaliferi  se află în:

  • grupul minier Brad (Muşariu, Brădisor-Barza, Valea Morii, Curachi-Harţagani,Caraciu)
  • grupul minier Băita-Troiţa-Măgura ( Băiţa Crăciuneti, Troiţa-Trestia-Topliţa—Măgura)
  • grupul minier Sacarâmb -Handol
  • grupul minier Zlatna (Stanija, Almaş, Hanes, Breaza)
  • grupul minier Bucium (Rodu-Frasin, Vulcoi-Corabia, Botes)
  • grupul minier Roşia Montană şi Baia de Arieş.

România ar putea deveni primul producător de aur din Europa, depăşind astfel primele 2 ţări din top: Finlanda si Suedia, dacă mina aurifera de la Roşia Montană ar primi avizele necesare pentru exploatare. Daca ţinem cont de faptul că Finlanda şi Suedia produc în jur de 11-12 tone de aur pe an, România ar putea produce 13 tone anuale, devenind astfel cea mai mare producatoare de aur din Europa.

 sursa foto


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate