epoca elenismului | BSG

diadema-nod-herculesVictoriile lui Alexandru Macedon au deschis grecilor calea către cele mai bogate zone de aur din fostul Imperiu Persan, astfel încât aurul a început să se răspândească pretutindeni. Centrele de confecționare a bijutierilor s-au mutat pentru totdeauna în nordul Greciei și în Macedonia, regiuni în care au plecat numeroși meșteri făurari.

Noul stil ( barocul elin) care a asimilat influența artistică orientală,se deosebea semnificativ de precedentul. Cerceii sub formă de luntre nu mai erau la modă. Ei au fost înlocuiți de podoabe sferice, din aur împletit, sau de tubulețe goale pe dinăuntru, cu reprezentări de lei, capre, câini și tauri. Au început să fie mai bogate și colierele, se utiliza mai des filigranul și granulația. Marea noutate a reprezentat-o utilizarea largă în podoabele din aur a nestematelor: carneolul (spre exemplu, la celebra diademă „Nodul lui Heracle” – cu o împletitură elegantă a două bucle, trecute una prin alta.), granatele, smaraldul și ametistul.

Civilizația greacă, una din cele mai evoluate din lumea antică, a avut o deosebită influență asupra culturii multor popoare. Se spune că în Grecia Antica se purtau coliere nu numai la gat,ci și prinse cu agrafe de haine.

Etruscii (un popor de limbă ne-indoeuropeană, au locuit regiunea din Italia, numită Etruria) , răspândiți în secolele VII-III î. Hr., între fluviile Tibru și Arno, controlau o bună parte din Peninsula Apenina. Ei stăpâneau la perfecție metodele de prelucrare a metalelor prețioase, aveau cunoștință de tehnica granulației, făureau coliere de aur cu chihlimbar, împodobeau brățările de aur cu filigran ajurat. Influența universului grecesc s-a reflectat atât în tehnica, cât și în stilistica artei bijutiere etrusce.

Exemplul cel mai înalt de măiestrie îl constituie podoaba feminină pentru piept, descoperită la Prenest: pe o placă de aur sunt dispuse 137 de figuri de aur, ce reprezintă sfincși, harpii (monștri feminini, care aparțin generației divine primordiale, cea de dinaintea Olimpienilor), lei și cai, fiecare dintre ele fiind bogat decorată cu granule. În jurul anilor 250 î. Hr., civilizația etruscă a fost asimilată de Imperiul Roman, iar tradiția lor în arta bijuteriilor s-a dizolvat, chiar dacă nu sesizabil, în cea romană.

 Bibliografie: Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, Chişinău, Editura Arc, 2005, articol scris de Olga Fais,  traducere din rusă de Emil Iordache și Leonte Ivanov.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate