Elisabeta I | BSG

elisabeta IÎn perioada începutului Renașterii, aurul prelucrat era cel mai în vogă. Rubinul era, de asemenea, foarte iubit, precum și smaraldul. Ametistul era prețuit în acea vreme aproape la fel ca diamantul.

Moda determina valoarea relativă a pietrelor prețioase. Se spunea că însăși Regina Elisabeta I cumpărase perle, cu banița, pentru a se împodobi. Mai apoi, toți curtenii își doreau perle, astfel crescându-le prețul.

Mai apoi a crescut și creșterea folosirii diamantelor și a celorlalte pietre prețioase, un factor care a influențat acest fapt fiind și producția de diamante extrase din Podișul Deccan din India. Rajahii indieni ofereau diamante în schimbul altor produse din Occident. Astfel, în Europa ajungeau diamante în cantități din ce în ce mai mari.

Cea mai populară și cunoscută bijuterie din acea vreme era enseigne, un tip de medalion care se purta prins de pălăriile bărbaților , la fel ca pandantivele purtate pe piept sau ca ornament central al unui lanț de aur sau al unui colier. Pandantivele erau bătute cu diamante, rubine, safire și perle mici, în timp ce pandantivele de mari dimensiuni erau ornate cu perle libere, în formă de pară.

Inelele erau, de asemenea, în topul listei de bijuterii preferate. Regele Henric al VII – lea avea 234 de inele menționate într-un inventar. În portretele personajelor acelor timpuri, apar pe mâini inele deosebite, pe toate degetele, inclusiv pe degetul mare.

Diamantul era la mare preț, fiind montat la un nivel mai înalt, din care ieșea vârful ascuțit cu care, conform modei de atunci, se scria pe sticlă. Se spune că Sir Walter Raleigh, favoritul reginei Elisabeta, ar fi scris pe sticla ferestrei: „Sunt bucuros că mă înalț, dar mi-e teamă că mă voi prăbuși.” La aceste cuvinte, regina a replicat, scriind: „Dacă inima te înșală, mai bine nu te înălța.”

Doamnele purtau salbe încrustate cu pietre, iar colierele și lanțurile erau preferate în Europa. Se mai purtau egrete  – buchet de mărgăritare sau de diamante dispuse în formă de egretă, egreta fiind o pasăre migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi. Alte obiecte de podoabă din renaștere erau acele de păr și cerceii.

Bibliografie: Leo P. Kendall, Diamante faimoase și fatale, București, Editura Misterele Universului, 2003.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate