electrum | BSG

moneda_electrum_lydiaAurul argintifer este un aliaj natural de aur și argint, având între 10% și 15% argint. Aliajul cu 20% argint sau cu 30% argint a fost numit electrum (argentian) de către Pliniu cel Bătrân.

Denumirea de electrum vine de la grecescul „elektron”, cuvânt utilizat de greci și pentru denumirea chihlimbarului, care are aproape aceeași culoare, galben – pal. Chihlimbarul a dat și numele elecrtonului, electricii, deoarece a jucat un rol esențial în descoperirea fenomenelor electrice. Grecii antici știau, de exemplu, că dacă o bucată de chihlimbar este frecată cu o bucată de blană, provoacă o sarcină electrică pe suprafața acestuia, care apoi poate crea o scânteie când este adus aproape de un obiect legat la sol.

Acest tip de aur are sistem de cristalizare cubic, la fel ca aurul în stare pură, care conține, de asemenea o cantitate de argint, însă mai mică. Mai există și argint aurifer, denumit „aurian gold” sau „kustelite”.

Aurul argintifer are duritatea mai mare decât a aurului pur, duritatea aurului crescând, în general, cu conținutul de argint.

Electrum – ul are un luciu metalic și culoare de la galben-pal la alb-gălbui, până la alb-argintiu, iar aurul argintifer are culoarea de la galben de aur la galben-pal.

Are o șlefuire mai bună decât la aurul pur.

Electrum a fost folosit pentru primele monede metalice, și încă din mileniul al III – lea î.Hr., în Vechiul Regat al Egiptului, uneori ca un strat exterior de pe vârful piramidelor egiptene și obeliscuri. Electrum este compus în principal din aur și argint , dar uneori se găsesc și urme de platină , cupru și alte metale.

Monedele bătute în regatul Lydiei (regat din antichitate de pe teritoriul Asiei Mici, unde acum este Anatolia) în secolele VI, VII, î.Hr. erau din electrum natural, constând din 75% aur și 25% argint. (vezi imaginea).

Aurul argintifer se găsește în filoane hidrotermale de cuarț cu aur nativ și sulfuri formate la temperaturi scăzute. Avem astfel de aur și la noi în țară. Mai este întâlnit în SUA, Columbia, Noua Zeelandă, Rusia etc.

În județul Dolj, la Călărași a fost găsit un disc metalic, confecționat din electrum. Analizele au dus la concluzia că aurul este aur natural, provenit din râurile aurifere. Cantitatea mare de argint și relativ mică de cupru îl face foarte asemănător cu aurul din Munții Apuseni.

Bibliografie: Dr. Ion Berbeleac, Zăcăminte de aur, București, editura Tehnică, 1985.

egiptil_anticMoștenirea  „de aur” a Egiptului Antic uimește prin bogăție și varietate, prin virtuozitatea tehnicii, prin perfecțiune, rafinament și formele bine cizelate. Aurul a ocupat locul central în arta bijutierilor din Egiptul Antic și a fost, indubitabil, cel mai scump metal prelucrat, chiar dacă prețul său era cu mult mai mic decât al lazuritului (care, pe parcursul mileniilor II-III, î. Hr. , era adus aici din Afganistan). Vechii egipteni denumeau aurul Nub, denumirea raportându-se probabil la tara ce includea părțile sudice ale Egiptului de astăzi și teritoriile de nord ale Sudanului contemporan, țara căreia istoricul grec Strabon îi zicea Nubia (aici se aflau pământuri bogate în aur,de aici metalul fiind adus și în Egipt)

Vechii egipteni apreciau în mod deosebit bijuteriile. Cu ele se împodobeau toți, indiferent de clasa sociala, însă obiectele prețioase nu serveau doar pentru înfrumusețare, ci se considera că acestea conferă purtătorilor putere magică.  Producția obiectelor din aur, aflată sub controlul statului, este redată în picturile în relief, descoperite pe pereții mormintelor și e descrisă pe larg în vechile papirusuri. Se știe că egiptenii stăpâneau tehnica spălării minereului de aur, cunoșteau procedeele de topire, turnare și lipire, precum și cel de întindere a foilor de aur, care se realiza prin batere cu ciocanul pe o suprafață de piatră. Metoda cea mai îndrăgită de către meșterii vechi din Egipt era emailul cloazonat (numeroasele podoabe pentru piept și brățările faraonului Tutankhamon, inelul din mormântul faraonului Psusennes și pectoralul lui Sirharthoriunet, au fost făurite pe baza acestei tehnici).

Bijutierii Egiptului Antic foloseau, de asemenea, pe scară larga electrumul, un aliaj de aur și argint. Aurul extras din Egipt conținea până la 20% argint. Cum aliajul era un metal mult mai dur ca aurul ,din el se confecționau obiecte de uz curent, precum și elemente de întărire și de legătură pentru șiragurile de mărgele și coliere. Inițial, electrumul se utiliza în calitate de aliaj de lipit, însă, deoarece ieșea bine în evidenta pe bijuteriile de aur, bijutierii au recurs treptat la lianți ce conțineau cupru sau la combinația cu sodiul,care grăbește procesul de sudare.

Podoabele Egiptului Antic se disting prin eleganta rafinata și neîntrecută măiestrie a execuției.

Bibliografie: Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, Chişinău, Editura Arc, 2005.

 tradusa din rusa de Emil Iordache și Leonte Ivanov

 

Aurul este un metal foarte rar întâlnit în natură, acesta fiind unul din motivele pentru care e atât de valoros. Concentraţia medie a aurului este de doar 0,3 g la o tonă din masa Pământului, cu tot cu nucleul metalic, unde concentraţia de aur este cam de cinci ori mai mare decât cea medie.

De obicei, aurul este găsit în natură sub formă nativă, adică pură, necombinat cu alte substanţe sau metle. Dar, uneori, aurul se întâlneşte şi în amestecuri naturale cu alte metale, numite aliaje.

De cele mai multe ori, aurul se găseşte împreună cu argintul, formând un amestec. Dacă în acest aliaj, argintul atinge 20% sau mai mult, aliajul se numeşte electrum. În această combinaţie, aurul, care, în stare pură are culoarea galben-deschis (aurie),  primeşte o culoare mai palidă, de la galben foarte deschis până la alb-argintiu, păstrându-şi proprietatea de a fi maleabil și ductil. Aliajul a primit denumirea de la culoarea sa, asemănătoare cu a chihlimbarului (o rășină fosilă divers colorată, mai ales în nuanțe de galben, provenită din mai multe specii de pini și întrebuințată la fabricarea unor obiecte de podoabă). Denumirea vine din greacă, unde chihlimbarul este numit elektron.

Atunci când aurul se găseşte amestecat cu cuprul, el are o culoare galben – roşiatică.

Aurul mai poate fi întâlnit în natură în aliaj cu paladiul (metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei) sau cu mercurul. În aliaj cu mercurul, aurul formează o substanţă numită amalgam.

Alte metale cu care aurul formează aliaje sunt: plumb, platină, seleniu, telur, stibiu, bismut şi, extrem de rar, sulf.

În general, cristalele de aur au formă de cub sau octaedru (corp solid cu opt feţe plane). De regulă, cristalele cubice sunt foarte rare. Ele sunt, fie sub formă alungită, fie puternic comprimate sau iau forma golurilor în care cresc.

 Bibliografie: Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, Chişinău, Editura Arc, 2004.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate